„Cuget deci exist”

pepe-antoniocogito-ergo-sum

Care e filozoful care a spus:”Cogito ergo sum”?Cati dintre noi stiu ce reprezinta acest enunt?Poate ca sunt multi cei care cunosc filozofie si zambesc la intrebarea mea.Cunosc si eu acest enunt,dar nu mi-am pus intrebarea ce a vrut Descartes sa spuna,de fapt?Voi presupune că nu Dumnezeu cel foarte bun, izvor al adevărului, ci un anumit geniu rău, dar acesta deosebit de puternic şi iscusit, şi-a dat întreaga osteneală să mă înşele: voi socoti că cerul, aerul, pămîntul, culorile, figurile, sunetele şi cele externe nu sînt altceva decît înşelări ale somnului, prin mijlocirea cărora a întins el curse credulităţii mele: mă voi privi pe mine însumi ca şi cum n-aş avea mîini, ochi, carne, sînge, nici vreun simţ oarecare, ci ca unul ce am socotit în chip greşit a avea toate acestea… voi merge mai departe, pînă ce voi afla ceva sigur, ori, dacă nu altceva, măcar aceasta cu siguranţă, cum că nu e nimic sigur.
Îndoindu-se de tot şi de toate, Descartes observă faptul că el, cel care cugetă că se îndoieşte, trebuie să existe. Dubito, ergo cogito; cogito, ergo sum. Aceasta constituie punctul terminus al îndoielii metodice. Decartes insistă asupra caracterului intuitiv al acestei cunoştinţe. Acel „ergo” dintre „cogito” şi „sum” nu semnifică aici o deducţie. Acest lucru ar însemna o încălcare flagrantă a propriilor principii de îndoială metodică. Căile cunoaşterii la Descartes sînt intuiţia şi deducţia.
Cine suntem?Ce suntem?Care este scopul existentei noastre pe aceasta planeta?Care anume este relatia noastra cu Dumnezeu, cu Natura, cu toate celelalte fiinte de pe suprafata pamantului?Ce semnifica cuvantul“Dumnezeu”? Cum ne traim viata? Care este legatura intre viata si moarte? Ce se intampla cu noi dupa moarte?Dar inainte de nastere?
Ne-am pus macar o data pana acum aceste intrebari? Probabil ca fiecare dintre noi,macar o data in viata, s-a confruntat cu cel putin una dintre ele.Putem oare sa ne traim viata in toata plenitudinea ei fara a incerca sa gasim raspunsuri cat mai potrivite la aceste intrebari? Raspunsul este NU,caci a-ti trai viata fara un tel inalt inseamna a trai o viata aproape inutila ori fara de inteles.Fiecare dintre noi poate sa-si dea seama ca o viata inutila este de fapt o moarte anticipata.
Din nefericire insa,majoritatea oamenilor isi duc viata intr-un mod aproape inconstient.Ei urmeaza ca niste orbi preceptele dictate de o societate confuza si superficiala ,negandindu-se niciodata profund asupra intelesului si scopului vietii lor.Poate oare un pasager sa ajunga la destinatie daca soferul nu cunoaste respectiva adresa?Cum poate oare societatea si individul din ea sa gasesca adevarata fericire si multumire daca in general nu se cunoaste unde anume trebuie cautata acesta fericire?Cum poate decide cineva cum trebuie sa traiasca, cum sa actioneze, cum si pe cine sa iubeasca,ce sa faca cu timpul de care dispune, daca sa fie moral sau nu, ce sa manance, in ce directie sa-si focalizeze eforturile, energia, gandurile sale, daca el nu cunoaste care este telul adevarat al vietii sale?
Eu  cuget deci exist.De multe ori as vrea sa nu mai cuget ca sa nu mai exist.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s