Vârsta de aur a dragostei

13 decembrie 1983,ultima zi in aceasta lume a lui Nichita Stanescu.

Uneori, prietenii îl iscodeau: “De unde atâta iubire,Nichita?”. Iar el răspundea: “Ce să fac, bre? Leoaică tânără, iubirea mi-a sărit în faţă”. Se spune că revărsa din El atâta lumină şi atâta bucurie, atâta magnetică speranţă, încât, rând pe rând – chiar şi cei ce nu-l iubeau îndeaproape – se întorceau de la El mai bogaţi, mai încrezători, dar, înainte de toate, mai înţelepţi”. Evanghelia după Nichita

Vârsta de aur a dragostei

de Nichita Stanescu

Mâinile mele sunt îndrăgostite,
vai, gura mea iubeşte,
şi iată, m-am trezit
că lucrurile sunt atât de aproape de mine
încât abia pot merge printre ele
fără să mă rănesc.

E un sentiment dulce acesta,
de trezire, de visare,
şi iată-mă, fără să dorm,
aievea văd zeii de fildeş,
îi iau în mână şi
îi înşurubez râzând în lună,
ca pe nişte mânere sculptate,
cum trebuie că erau pe vremuri,
împodobite, roţile de cârmă ale corăbiilor.

Jupiter e galben, şi Hera,
cea minunatã e argintie.
Izbesc cu stânga-n roată şi ea se urneşte.
E un dans, iubito, al sentimentelor,
zeiţe-ale aerului, dintre noi doi.
Şi eu cu pânzele sufletului
umflate de dor,
te caut pretutindeni, şi lucrurile vin
tot mai aproape,
şi pieptul mi-l strâng şi mă dor.

One Response to Vârsta de aur a dragostei

  1. Pingback: Ce bine ca eşti, ce mirare ca sunt! « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s