Copiii din Etiopia.Petitie.

https://i0.wp.com/dingo.care2.com/c2/ps-logo-stacked.gif
https://i1.wp.com/dingo.care2.com/pictures/petition_images/petition/929/209965-1218579910-main.jpg
In Etiopia,seceta si preturile foarte mari la alimente sunt o realitate foarte trista.Se moare de foame acolo si prea putini stiu despre situatia tragica de acolo.
Cei mai vulnerabili din cauza lipsei hranei sunt copiii.Guvernul etiopian esethiopiaxlarge111timeaza ca 75.000 de copii sub cinci ani se imbolnavesc de malnutritie.Iar un procent de 25-50% dintre ei au viata in pericol daca nu primesc hrana adecvata.
Exista o speranta pentru copiii din Etiopia. UNICEF sprijina un program terapeutic de alimentare a copiilor din Etiopia,ceea ce a dus la scaderea mortalitatii in randul copiilor.
Putem ajuta si noi la salvarea acelor copii.Cum?semnand o petitie si facand cunoscuta aceasta tragedie.
Reclame

S-a incheiat Forumul Economic Mondial de la Davos

world_economic_forum_logosvg1 Din cate am priceput,Forumul de la Davos s-a incheiat fara a nici un rezultat,doar dezamagire.
Am preluat articolul pe care l-am citit despre acest eveniment,nu stiu ce as putea comenta,e prea dificil pentru intelegerea mea.
Preşedinţi, miniştri şi şefi de companii şi-au ascuns cu greu dezorientarea la Forumul Economic Mondial care s-a încheiat sâmbătă la Davos, în faţa unei crize care ameninţă globalizarea atât de celebrată an după an în staţiunea elveţiană din Alpi.
În timp ce în toată lumea veneau veşti proaste pentru economie, revenirea la protecţionism a fost principala temă de dezbateri, denunţată la unison de premierul rus Vladimir Putin, ca şi de omologii săi chinez Wen Jiabao, german Angela Merkel sau britanic Gordon Brown.

Pe de altă parte, ciocniri soldate cu numeroase arestări au avut loc sâmbătă la Geneva între poliţişti şi manifestanţi antiglobalizare, care au protestat faţă de Forumul de la Davos, în pofida interdicţiei autorităţilor locale.Articolul.

Elena Gheorghe cu melodia „The balkan girls” este câştigătoarea Selecţiei Naţionale Eurovision 2009

Update: Elena Gheorghe se bate cu Patricia Kaas, Ronan Keating si Andrew Lloyd Webber.

Elena Gheorghe cu melodia „The balkan girls” este câştigătoarea Selecţiei Naţionale Eurovision 2009 şi va reprezenta România la cea de-a 54-a ediţie a Eurovision Song Contest, care se va desfăşura la Moscova.

Elena Gheorghe a avut cel mai mare punctaj (22p), obţinând 10 puncte în urma votului publicului şi 12 puncte din partea juriului.

Clasamentul final

1. Elena Gheorghe – „The balkan girls” (22p)
2. Cătălin – „Stop” (18p)
3. Blaxy Girls – „Dear Mama” (18p)
4. ZERO – „Sunny Days” (12p)
5. Tabassco – „Purple” (12p)
6. Dalma – „Love was never her friend” (11p)
7. Tina (ex. POPS) – „Pleacă”(8p)
8. Popas Band – „Strigă” (5p)
9. Red Blonde – Nu am cu cine(4p)
10. Costi – „Can you forgive”(3p)
11. Alin Nica – „Don’t leave”(3p)
12. IMBA – „Round & round”(0p)

sursa

„Tot Mitică” de Ion Luca Caragiale

Tot Mitică
de Ion Luca Caragiale
Apărut în 1901

ion_luca_caragiale2

(Ion Luca Caragiale s-a nascut in 1 februarie 1852,in localitatea Haimanale (astazi ii poarta numele),jud. Dambovita.

– De ce trage clopotele, Mitică?

– De frânghie, monşer.
*

Doi jucători de biliard, unul mult mai forte ca altul, fac o partidă.

Mitică s-a încurcat la privit şi numără punctele. După o serie a jucătorului forte, Mitică cu glas tare:

– 25 cu nimic-sprezece!
*

– Ai fost la Cotroceni, Mitică?

– Nu, monşer, am scăpat tramcarul!
*

– Mitică, prea te izmeneşti!

– Din contra, monşer, că nu port vara!
*

Întâlnesc azi-dimineaţă pe amicul Mitică foarte abătut.

– Ce-ai păţit, iubitule?

– Închipuieşte-ţi, dragă, am tras pe dracul de coadă două luni, şi acum mi-a intentat proces cerându-mi daune-interese!!…
*

– Ce ai, monşer, de calci aşa? întreabă Mitică pe un amic.

– Mă supară o gheată teribil.

– Du-te Kibrik, să ţi-o scoată.

(Kibrik – Renumit dentist bucureştean.)
*

Pe stradă. E îmbulzeală. Mitică cu un prieten face drumul de la Bulevard la Teatru. Din greşală prietenul îl calcă pe Mitică pe gheată:

– Pardon! se grăbeşte a zice Mitică. Te-am călcat sub talpă…
*

În tren.

Mitică, având bilet de clasa întâia, intră în clasa a doua să vorbească cu un prieten. Conductorul cere biletele. Mitică, prezentând pe al său şi cu un zâmbet către conductor:

– Cât vine să-mi plăteşti diferenţa?
*

– Unde mergi pe vară, Mitică?

– La munte…

– În ce loc?

– La Muntele de pietate, monşer.
*

Mitică, cu un aer dezolat:

– Nu ştii ce i s-a întâmplat lui bietul Iancu Niculescu actorul?

– ?

– Închipuie-ţi, monşer, şi-a deşelat bicicleta.
*

Mitică: Mi-am comandat, monşer, un pardesiu nou.

Amicul: Ce coloare?

Mitică: Coloarea vântului.
*

La Palatul Justiţiei.

Mitică umblă de colo până colo prin sala paşilor pierduţi.

– Pe cine cauţi, Mitică?

– Caut un avocat, monşer, să mă apere…

– Ce! ai tu proces?

– Nu, monşer, să mă apere… de muşte.
*

Mitică, plecând foarte de dimineaţă de la berărie:

– Tot m-am hotărât eu să merg acasă… încai să-mi iau şi pălăria.
*

În trenul de plăcere. Vagonul este plin de lume.

O doamnă, intrând:

– Nu mai e nici un loc liber pentru mine…

– Ba da, doamnă, mai este unul, cel mai comod…

– Unde?…

– În inima mea…
*

La cafenea.

Mitică: Băiete, un şvarţ!…

Chelnerul pleacă să execute comanda.

Mitică: Băiete!

Chelnerul se întoarce.

Mitică: Să fie mai negru!…
*

– Ce zici, Mitică, mai plouă astăzi?

– Nu pot pentru ca să mă pronunţ monşer: m-am tămăduit de bătături.
*

Mitică într-o discuţiune asupra situaţiei politice:

– Lăsaţi-l, monşer, şi pe bietul regele! I-a făcutără politicienii capul Calinder.

(Ioan Kalinderu – administratorul domeniilor Coroanei.)
*

La telegraf.

Mitică a predat o telegramă.

Telegrafista (după ce a tăiat chitanţa): Un leu şi cinci bani, domnule.

Mitică (cu zâmbetul lui cunoscut): Parol?… Nu-i prea scump, domnişoară?
*

La restaurant.

Mitică sună.

Chelnerul Costică… se prezintă.

Costică: Ce-a comandat don’ Mitică?

Mitică: Dragă Costiţă, să-mi pui la grătar o costică de purcel.
*

Mitică a cam prea băut; e foarte ciupit, şi-i vine poftă să fredoneze:

„De ar fi noaptea trei coniace…

M-aş… mi-ş… m-aş… mi-ş – m-aş…!”
*

Mitică: Amice Costică, nu mai merge cu căldurile acestea dropicale. M-am hotărât în fine să plec mâine dimineaţă.

Costică: Unde?

Mitică: La băi… Să-mi scrii.

Costică: Adresa?

Mitică: Nu ştii?… „Mitică”.

Costică: Bine. „Mitică” ştiu; dar unde?

Mitică: „Mitică, la băi”.

Costică: Bine, la băi, ştiu; dar unde la băi?

Mitică: „Mitică… la băi… în Europa.”
*

În trenul de plăcere. Lume multă. Căldură sahariană. Mitică şi Costică merg spre Sinaia.

Mitică (făcându-şi vânt cu Moftul român, se opreşte deodată ca şi cum şi-a adus aminte de ceva): Tii ! Ce-am uitatără !

Costică: Ce?

Mitică: Şubele.
*

Un necunoscut, semuind pe Mitică cu altcineva, îl salută:

– Salutare, musiu Costică.

– Pardon, din contra, că mă cheamă Mitică.
*

La birt.

Chelnerul: Avem carne cu cartofi.

Mitică: Nu primesc: nu sunt cartofor.
*

La debitul de tutun.

Mitică: Două ţigarete de damă; am musafiri deseară.
*

Costică: Haide, Mitică, la Herestrău.

Mitică: Nu, monşer, nu-mi face trebuinţă. Eu cumpăr lemne tăiate gata.
*

La telefon.

Mitica sună. Soneria răspunde.

Mitică: Alio!

Un glas de damă (răspunzând): Alo!

Mitică: Cine-i acolio?

Glasul: Centrala întâia.

Mitică: Domnişoară, vă iubesc.

Glasul: Cine eşti dumneata?

Mitică: Mitică.

Nici un răspuns… Mitică sună prelung, soneria răspunde.

Mitică: Alio!

Glasul: Cine-i acolo?

Mitică: Mitică, domnişoară.

Glasul: Eşti un măgar!

Mitică: Aulio!

Glasul: Şi la prima ocazie, îţi trag palme…

Mitică: Olio !
*

– Mare mucalit eşti, domnule Mitică, şi de spirit.

– Mersi, domnişoară, că mă-ncântaţi cu migdale amare.
*

La parada de 10 mai cucoanele se-ndeasă să spargă cordoanele de sergenţi şi să pătrunză în bulevard.

Mitică (în ton marţial): În front, că vă atacă marinarii călări!
*

Mitică e dezolat.

– Închipuieşte-ţi, dragă… m-a lovit o nenorocire ireparabilă.

– Ce-i, frate? ce s-a întâmplat?

– Mi-a stat ceasornicul!
*

La birt.

– Băiete, un pahar de protoxid de hidrogen.

– …?!

– Atunci dă-mi unul de H2O.

– ?!…

– Cum? nici măcar apă n-aveţi? zbiară Mitică.
*

Mitică şovinist:

– Şi când voi fi mort, monşer, nu doresc pentru ca să mi se cânte altceva decât: Deşteaptă-te, române!
*

Costică se plânge lui Mitică la birt că sufere de insomnie şi nu ştie ce doftorie să mai ia ca să poată dormi. Mitică îi recomandă:

– Ia o plachie de somn!
*

La cafenea:

– Nu iei nimic, Mitică?
*

– Ba da. Băiete, o scobitoare, un chibrit, un pahar cu apă şi o gazetă, strigă Mitică.

*

Mitică, în compania unei amice, aşteaptă să treacă tramvaiul, şi tramvaiul nu mai trece.

– Ah! domnişoară, toate trec în lumea aceasta, numai tramvaiul nu trece.
*

Un amic, poet, explică lui Mitică:

– Călimări, sau, mai corect, călămări, vine de la calamus, care nsemnează condei.

– A! zice Mitică; am înţeles… tot de-acolo trebuie să vie şi calamitate.
*

Mitică, pedalând alături cu amicul său Costică, zăreşte, venind în faţă-le cu mare viteză, un automobil:

– Ţine bine, Costică, să nu se sperie bicicleta.
*

– Monşer, ştii că Tocilescu mai organizează o excursie?

– Serios ? unde ?

– La Bucureştii-Noi.
*

La birt.

Costică (dulce): Ce mai faci, Mitică?

Mitică (mâncând cu lăcomie): Mă apăr de moarte, monşer!
*

– Câţi ani aveţi? întreabă o domnişoară pe amicul nostru.

– Doisp’ce, mamuazel!

– Ei, aş! face domnişoara uimită.

– Nu te speria, duduie, am doisp’ce ani numai p-o coastă!
*

Trenul de plăcere, care merge la Sinaia, se opreşte în staţia Buda.

E foarte cald.

O damă întreabă:

– Musiu Mitică, nu s-o fi găsind apă la staţia asta? că mor de sete…

– Ba da… dar aveţi gazete? întreabă Mitică cu un surâs plin de aluziune depărtată.

– Da’ de ce?

– Fiindcă, madam… dacă n-aveţi gazete, nu v-aş consilia să beţi… Mai avem vreo două ceasuri până la Sinaia… şi ştiţi… apa de Buda lucrează iute.
*

Costică se plânge că şi-a pierdut mănuşile…

– Desigur mi le-a furat cineva la berărie.

– Altă dată, ia-ţi o casă de fier, să nu ţi le mai poată fura! zice Mitică.
*

La cafenea. Doi amici joacă table şi unul din ei, după ce aruncă zarurile, strigă:

– Cinci cu doi!

Mitică replică imediat:

– Cinci Cotoi!
*

Mitică e în divergenţă de opinii cu Costică, amicul său, care, după o lungă discuţie, nu vrea să se lase învins. Mitică îl bate pe umăr:

– Nu face pe prostu’, monşer, c-apoi te pomeneşti că rămâi aşa!
*

Costică încheie aşa, la cafenea, un violent discurs politic:

– Domnul Carp e autocrat!

Mitică:

– Ba pardon, e moftocrat!
*

Mitică (cu glas drăgăstos): Amice Costică, fii bun şi mă-mprumută cu trei lei.

Costică (cu tremolo în glas): Miţo dragă, te rog nu face mofturi…

Mitică: Nu te face al dracului, căci ştiu bine că ai.

Costică: Bine, să zicem că te împrumut; dar când mi-i dai înapoi?

Mitică (repede): Un franc când voi avea, altul când voi putea, iar pe celalt după moarte!
*

La berărie.

Costică (cu tremolo în glas): Miţo dragă, te rog nu face mofturi…

Mitică: O fi abonată la Moftul, monşer!
*

E serată literară la amicul Costică. Un poet citeşte o poemă, care cuprinde o sumedenie de flori.

La un moment dat, Costică zice autorului:

– Pardon, monşer, da’ floarea asta e de câmp, nu de munte, cum zici dumneata.

– E de munte, domnule Costică, replică autorul cu autoritate.

– Ba e de coastă, domnilor, strigă Mitică, spre a tăia controversa.

Politica si pictura.