Pseudonim II,Andrei Pavel

Pseudonim II

de Andrei Pavel

Aş pătrunde în fluviul venelor tale,
să mă scald în sângele tău…
Să alerg în misterul ochilor tăi
prin labirinturi de abstracte lumini
să înţeleg pentru o clipă, eternitatea.
Aş pătrunde în puritatea
lacrimii tale nenăscute încă,
să mă întind în aşternutul viselor tale,
m-aş pierde în infinitul fiinţei tale
pentru secunda edenică
a senzaţiei de vărsare în gândurile tale
prin nesfârşite cascade de stele căzătoare.
Când seara se pregăteşte
să îngenuncheze peste dealuri,
cu destrămarea adierilor în vânt
se scurg zorii între genele timpului
cu timpul turtit între piepturile noastre
iar ora, lovită, s-a spart în minute,
noi bătând în aceeaşi secundă.
Astrul zilei şi-a topit razele peste noi,
căzând spulberat pentru ca noaptea
să ne aparţină pentru totdeauna.
Prin amurgul privirii tale se topesc
ultimii nori roşiatici din palmele-mi de foc.