Fosta conducere a Ministerului moldovean de Interne, anchetată

Fosta conducere a Ministerului moldovean de Interne, anchetată

Fostul ministru moldovean de Interne şi adjuncţii săi ar putea fi audiaţi de Procuratura Generală în urma protestelor din 7 aprilie. Actualul ministru a declarat marţi, 1 decembrie că va transmite Procuraturii Generale probele necesare pentru cercetarea foştilor responsabili de la MAI, transmite corespondentul RFI la Chişinău, Valeria Cristescu. Fosta conducere a Ministerului de Interne ar putea fi pedepsită şi trasă la răspundere pentru imprudenţă şi incapacitatea de a menţine ordinea publică în timpul protestelor din 7 aprilie, când au fost devastate clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei.

Totodată, oficiali ai Ministerului de Interne susţin că procesele verbale, întocmite în perioada 5-10 aprilie au dispărut şi în scurt timp au apărut altele, care nu reflectă nici pe departe evenimentele produse în aprilie.

Potrivit datelor Ministerului de Interne, în jur de 170 de tineri au fost maltrataţi de poliţişti în timp ce organizaţiile neguvernamentale susţin că numărul lor este cu mult mai mare, circa şapte sute. Tot atunci, alţi doi tineri au murit, în urma loviturilor aplicate de poliţişti.

Reclame

Georges Seurat,pictor francez neoimpresionist

Va invit sa vizitati galeria de pictura cu vanzare online, „Iarna”, a artistei Mirela Pete.

Georges Seurat-The Siene at La Grande Jatte

Georges Seurat (2 decembrie 1859, Paris – †29 martie 1891, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionist, creator şi teoretician – împreună cu Paul Signac – al tehnicii divizioniste în pictură.

Georges Seurat-The Eiffel Tower 1889

Georges Seurat se iveşte atunci când impresionismul pare să-şi piardă din vigoare. Stilul şi concepţia lui Seurat fac simţită influenţa unei noi revoluţii plastice. Scurta lui carieră artistică a fost de ajuns pentru a-i asigura un loc în istoria universală a artelor. Nici contemporanii săi nu au trecut indiferenţi pe lângă opera sa. Camille Pissarro, Vincent van Gogh şi mai târziu Henri Matisse aderă pentru o vreme la această nouă viziune, considerată o continuare logică a impresionismului. Iar în cursul secolului al XX-lea, cubiştii şi pictorii abstracţi s-au sprijinit în experimentele lor pe rezultatele maestrului pointillismului.

„Sunt douăzeci de ani…”.Nicolae Labiş

Nicolae Labiş (2 decembrie 1935, Poiana Mărului, comuna Mălini, judeţul Suceava – 22 decembrie 1956, Bucureşti) a fost un poet român, talent remarcabil. Criticul Eugen Simion l-a supranumit „buzduganul” generaţiei şaizeciste.

Sunt douăzeci de ani…

Sunt douăzeci de ani şi încă unul…
N-aş vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toţi spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.

Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu ştiu un lucru care-i ţinta vieţii:
Să ţii un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roşu-al meu şi-al dimineţii.

E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.

Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Şi cerul se întunecă-n frumos
Însângerat şi vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.

Moartea căprioarei

Seceta a ucis orice boare de vânt.
Soarele s-a topit şi a curs pe pământ.
A rămas cerul fierbinte şi gol.
Ciuturile scot din fântână nămol.
Peste păduri tot mai des focuri, focuri
Dansează sălbatice, satanice jocuri.

Mă iau după tata la deal printre târşuri,
Şi brazii mă zgârie, răi şi uscaţi.
Pornim amândoi vânătoarea de capre,
Vânătoarea foametei în munţii Carpaţi.
Setea mă năruie. Fierbe pe piatră
Firul de apă prelins din cişmea.
Tâmpla apasă pe umăr. Păşesc ca pe-o altă
Planetă, imensă, străină şi grea.

Aşteptăm într-un loc unde încă mai sună,
Din strunele undelor line, izvoarele.
Când va scăpăta soarele, când va licări luna,
Aici vor veni în şirag să se-adape
Una câte una căprioarele.

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să tac.
Ameţitoare apă, ce limpede te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri
La ceas oprit de lege şi de datini.

Cu foşnet veştejit răsuflă valea.
Ce-ngrozitoare înserare pluteşte-n univers!
Pe zare curge sânge şi pieptul mi-i roşu, de parcă
Mâinile pline de sânge pe piept mi le-am şters.

Ca pe-un altar ard ferigi cu flăcări vineţii,
Şi stelele uimite clipiră printre ele.
Vai, cum aş vrea să nu mai vii, să nu mai vii,
Frumoasă jertfă a pădurii mele!

Ea s-arătă săltând şi se opri
Privind în jur c-un fel de teamă,
Şi nările-i subţiri înfiorară apa
Cu cercuri lunecoase de aramă.

Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit,
Ştiam că va muri şi c-o s-o doară.
Mi se părea că retrăiesc un mit
Cu fata prefăcută-n căprioară.
De sus, lumina palidă, lunară,
Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireş.
Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară
Bătaia puştii tatii să dea greş!

Dar văile vuiră. Căzută în genunchi,
Îşi ridicase capul, îl clătină spre stele,
Îl prăvăli apoi, stârnind pe apă
Fugare roiuri negre de mărgele.
O pasăre albastră zvâcnise dintre ramuri,
Şi viaţa căprioarei spre zările târzii
Zburase lin, cu ţipăt, ca păsările toamna
Când lasă cuiburi sure şi pustii.
Împleticit m-am dus şi i-am închis
Ochii umbroşi, trist străjuiţi de coarne,
Şi-am tresărit tăcut şi alb când tata
Mi-a şuierat cu bucurie: – Avem carne!

Spun tatii că mi-i sete şi-mi face semn să beau.
Ameţitoare apă, ce-ntunecat te clatini!
Mă simt legat prin sete de vietatea care a murit
La ceas oprit de lege şi de datini…
Dar legea ni-i deşartă şi străină
Când viaţa-n noi cu greu se mai anină,
Iar datina şi mila sunt deşarte,
Când soru-mea-i flămândă, bolnavă şi pe moarte.

Pe-o nară puşca tatii scoate fum.
Vai fără vânt aleargă frunzarele duium!
Înalţă tata foc înfricoşat.
Vai, cât de mult pădurea s-a schimbat!
Din ierburi prind în mâini fără să ştiu
Un clopoţel cu clinchet argintiu…
De pe frigare tata scoate-n unghii
Inima căprioarei şi rărunchii.

Ce-i inimă? Mi-i foame! Vreau să trăiesc, şi-aş vrea…
Tu, iartă-mă, fecioară – tu, căprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt îi focul! Şi codrul, ce adânc!
Plâng. Ce gândeşte tata? Mănânc şi plâng. Mănânc!

Nicolae Labis – Poezii


Seismologii cred ca, pana la sfarsitul anului, Romania ar putea fi lovita de un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter

Seismologii cred ca, pana la sfarsitul anului, Romania ar putea fi lovita de un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter si ca guvernantii ar sti acest lucru, dar ca ar pastra secretul ca sa nu panicheze populatia.

Activitatea seismica in tara noastra a luat-o razna, iar pana la jumatatea anului s-au inregistrat de trei ori mai multe cutremure mici ca in anii trecuti, iar focarele seismice de suprafata s-au activat, cred specialistii, citati intr-un material de pe www.agentia.org. Dupa ce in aprilie numarul cutremurelor a crescut brusc, acum numarul lor a scazut, tot brusc. In mod normal, seismele periodice trebuie sa fie constante…ne asteptam ca in cursul lunii decembrie 2009 sau ianuarie 2010 sa asistam la miscari tectonice mari, a declarat Toader Victorin, seful laboratorului de avertizare seismica din cadrul Institutului Roman de Seismologie Aplicata. Acum un an, primarul Sorin Oprescu se temea de un cutremur de proportii in 2009. Declaratia lui are la baza chiar o hotarare de guvern privind hazardul seismic, care arata ca seismele majore se produc cu o ritmicitate de 32 de ani, exact intervalul scurs de la cutremurul din 1977.

Avertizare Seismica in Sistem Radio-Paging cu 25-30 secunde inainte de ajungerea undei seismice S din Vrancea in Bucuresti

sursa