Ţara lacrimii, Gheorghe Tomozei
aprilie 29, 2010 12 comentarii
de Gheorghe Tomozei
Din timp neaflatul şi fără slavă, sunt junghiatul
cu o garoafă, spart de glonţul grâului luminat,
împuns de clonţul de crin. Spânzurat de
dalii fierbinţi şi bătut peste dinţi cu şira de spinare
a unei flori amare şi bătut peste vorbire cu
ale ierbilor şire…
Fiecare rană mi-e ca ochiul, sub sprinceană.
Mă trage din groapă deschisul de pleoapă, când sunt
însângerat foarte, pun pleoapă-ntre mine şi moarte,
când să uit pătimirea ajung, deschid pleoapa
şi plâng.
Cu lingura-pleoapă mănânc şi beau apă.
Când îmi moare vreo lacrimă o pun, după datină, ca-ntr-o
lăcrioară în lumea de-afară.
De-mi naşte lacrimă muierea, surp, dinlăuntru,
tăcerea cu petrecere dulce în pleoapa cu
copăi alunge.
Moşia mea e o pleoapă cu lacrimă-n ea, cu veche
dragoste şi priveghe şi cu sare
neiertătoare…
29 aprilie 1936: Gheorghe Tomozei ( 29 aprilie 1936, Bucureşti – 31 martie 1997, Bucureşti) a fost un poet şi un eseist român.
29 aprilie 1879: Gala Galaction (Grigore Pisculescu), scriitor român, traducător, în 1938, al Bibliei în limba română.
Din blogosfera.
Daurel.Nu-i gluma, Gina.cum este, Elisa.Mă apropii de cinci sute de mii
Pingback: Mă apropii de cinci sute de mii « Elisa-gradina mea de vis
Am venit, am plecat. Si din nou am revenit. Versurile si chipul copilului au ceva special , ca un magnet /
Poetul este de-al meu, de pe aici. Versurile sunt ale lui despre noi, despre tot..
Gabi,trist dar adevarat,o zi insorita !
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Pingback: Basescu si Stolojan sunt nelustrabili « Hai ca se poate!
Pingback: 3 ani! « Nataşa
Pingback: Zi aparte « Ioan Usca
Pingback: Tradiţii « Ioan Usca
Frumoasa poezia lui Tomozei. Imi amintesc de el din scoala…
Gina, m-am gandit ca poza aia se potriveste cel mai bine cu tara lacrimilor.Asta suntem.O tara pe a carei obraji curg lacrimile rauri,rauri…. 😦
Nu stiu daca pe vremea mea am invatat despre acest poet roman, dar poezia asta e sfasietor de dureroasa.
Multumesc pentru vizita.
Pingback: Mă apropii de cinci sute de mii - Elisa – gradina mea de vis
the baby i the picture is literally me, o love the poem tho, it’s very good. but next time, please ask me for my babyphotos before you use my face again 😉