George Bacovia, Monosilab de toamnă
septembrie 4, 2010 9 comentarii
George Bacovia (n. 4/17 septembrie 1881, Bacău – m. 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez. Este autorul unor volume de versuri și proză scrise în baza unei tehnici unice în literatura română, cu vădite influențe din marii lirici moderni francezi pe care-i admira.
George Andone Vasiliu (numele de naștere al poetului) s-a născut în casa comerciantului Dimitrie Vasiliu și a Zoei Vasiliu. Copilul în vârsta de doar 6 ani începe să învețe limba germană. Apoi între 1889-1890 urmează clasa întâi la un pension din Bacău. În 1891 îl aflăm înscris la Școala Primară Domnească nr. 1 din Bacău. Trei ani mai târziu absolvă cursul primar, în luna iunie. În același an se înscrie la Gimnaziul Ferdinand din Bacău. Toamna rămâne închis o noapte întreaga, din neatenția paracliserului, în turnul bisericii Precista din orașul natal. Această întâmplare îi va inspira poezia Amurg violet, scrisă în 1899. Anii traumatici din liceu și atmosfera cam rece îi inspiră un alt poem celebru, „Liceu”. În 1898 își pune pe note câteva poezii precum și altele de Mihai Eminescu si Ștefan Petică. Vădește mare talent la desen. Se dovedește foarte bun executant la vioară și la alte instrumente din orchestra școlii, pe care o și dirijează. Se evidențiază la gimnastică. În 1899 obține premiul I pe țară la concursul Tinerimii române pentru „desen artistic de pe natură”. Îi apare în Literatorul din 30 martie poezia Și toate, scrisă cu un an înainte, semnată V. George.
de George Bacovia
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tăcerea grea, gând şi animal
Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.
În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge… anii tăi, anii mei
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.
În curând, încet va cădea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.
Din blogosfera.
Theodora.Daca in Brazilia se poate in Romania de ce nu s-ar putea?
Sa scufundam impreuna Incrucisatorul
Daurel.O poza care spune totul…
Gabi ,multumesc pentru ca nu l-ai uitat pe poetul George Bacovia..Cand ma gandesc ce imi place poezia..Plumb…,un weekend fain!
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Nu cred ca am citit poezia aceasta; imi place.
Pingback: Plicul | Ioan Usca
Pingback: Cu capul sus dar ignorat de toata lumea « Hai ca se poate!
Pingback: Un banc | Caius
Pingback: Romania trezeste-te!!! « Hai ca se poate!
Eu nu am citit nici altele si ar trebui sa mai citesc cand am dispozitia potrivita de citit poezii.
Pingback: Cartea – I | Ioan Usca
este o poezie destul de captivanta si foarte trista
mi palace moolt de tot
klass