George Coșbuc (20 septembrie 1866 – 9 mai 1918), poet roman
septembrie 21, 2011 10 comentarii
Roata morii
de George Coşbuc
Stăteam pe gânduri, eu şi gloata.
La roata morii ne uitam
Şi de-n zadar ne frământam,
Că de-adevăr noi tot nu dam:
De ce să-nvârte roata?
—”Păi, nu-nţelegi tu româneşte?
—Vezi scocul?”—”Văd.”—”Şi ce-i pe scoc?”
—”E apă.” —”Bun! Stă apa-n loc?”
—”Ba vine.” —”Ei, acum cioc-poc
Şi roata să-nvârteşte!”
Moraru-şi scutură luleaua
Râzând. Avea el azi ce-avea
Căci alte-dăţi când ne vedea
În jurul morii ne făcea
Primire cu nuiaua.
Eram voioşi că sta s-asculte
Şi ne spunea ce e, ce nu-i.
Dar cum era puţin năprui
Făcea ca din cioc-pocul lui
Să nu-nţelegem multe.
—”Da’ roata carului ce face?
Se-nvârte?” —”Da.” —”Ba cum, ehei!
Se-nvîrte ea de capul ei?”
—”Ba, când o-mpingi.”—”Eu ce spusei?
Se-nvârte-aşa, şi pace.
Iar-roata ici… o-mpinge apa.”
Acum noi toţi am hohotit.
Morarul ăsta e smintit:
Când vrea să doarmă pe-odihnit,
El pat îşi face grapa!
Că de-ar împinge-o, ea nebuna
S-ar năpusti, ieşind din scoc,
S-ar duce pe pârău cioc-poc—
Dar uite, roata stă pe loc
Şi totuşi umblă-ntruna.
—”Ei, bat-o Dumnezeu s-o bată!
Dar cum să plece dac-o legi
De moară, mă! Nu mă-nţelegi?
Cu voi nu mântui zile-ntregi:
Ea stă, că e legată!”
Să-ţi faci acum, creştine, cruce!
Priveam cu spaimă la morar.
O legi? şi stă! Dar e-n zadar!
Şi roata doar o legi la car,
Şi ea se duce, duce!
—”Se duce roata? Bun, dar carul?
El stă pe loc ca mine-acum.
El fuge crezi? Ba nicidecum,
Fug numai roţile pe drum”—
Ei, zi: nu-i prost morarul?
Şi ne temeam să nu se bată,
Că prea l-am zăpăcit de tot.
Păi carul stă? Minciuni de-un cot!
Ba carul fuge ca netot
Cu roatele deodată!
—”Am zis că nu? Ba, fuge doară
Ei, fuge, vezi! ştiam şi noi.
De ce n-o ia la fug-apoi
Şi moara ta cătră zăvoi
Cu tot ce e prin moară?
Moraru-şi puse-n sân luleaua,
Tăcut şi grav: se pregătea
La sfat cu noi altfel să stea;
Şi ce dovadă-i trebuia
Mai bună ca nuiaua?
Iar ce-a urmat la ce-aş mai spune?
Noi n-am ajuns la nici un rost.
Tu zici: —„Erai, băiete, prost,
Şi roata pentru tine-a fost
A patra dimensiune!”
Şi-apoi? Eu văd şi astăzi gloata
Făcând aşa! Tu nu-ntâlneşti
Atâtea fapte omeneşti,
Le vezi, le-auzi, şi te cruceşti
De ce se-nvârte roata?
George Coșbuc, (20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Din blogosfera.
Theodora.La multi ani tata! La multi ani Victor Ponta! La multi ani Virgil Raducanu!
Gabriela Savitsky.Gânduri de la Reşiţa
freestyler.bărbații frumoși, bogați și liberi…
Theodora.O hotarare lipsita de intelepciune si echilibru – PC merge singur in alegerile locale
Pingback: remember Vali | Ţara vorbelor în vânt
Foarte frumoasa fotografia, iar evocarea lui Cosbuc mi-a adus aminte de anii copilariei…
George Cosbuc…poetul taranimii …A murit in 1918 si a fost ” acceptat ” in Academia Romana in…1919. Iata ce inseamna Romania…de ieri si de azi …cata asemanare!?Asta ca tot ziceam ceva despre Enescu mai ieri, alaltaieri…L-au acceptat in 1919 cu chiu cu vai la insistentele lui Caragiale si ale lui Delavrancea.Cat a fost in viata…n-a fost bun…postum…evident, o onoare pentru ” Academia Romana” .
Pingback: Pasarea chioara… « lunapatrata
Pingback: Recurs la Evidenţa-Sa « Teo Negură
Acum imi dau seama ca n-a mai apucat Unirea de la 1 Decembrie 1918…
PS. Pot sa imprumut roata de apa ? Cine stie cand am nevoie…
Pingback: In urmã cu vreo 100 de ani… « Daurel's Blog
Am gasit-o pe Wikipedia si mi-a ramas gandul la ea! 🙂
Din putina mea cultura am remarcat ca dintotdeauna am fost o natie de ipocriti, tradatori…
Stiu ca unii care-si spun patrioti nu sunt de acord, insa asta e adevarul dureros.Se pare ca asa va fi intotdeauna. 😦
Acum observ si eu.Cred ca nici nu m-am uitat la ani, doar la ziua si luna nasterii lui.
Puteti lua orice va place.Nu-mi apartin decat foarte putine poze.