Panait Cerna (25 septembrie 1881 – 8 aprilie 1913), poet român
septembrie 25, 2011 5 comentarii
Panait Cerna, pe numele său de naștere Stanciof, de origine bulgară, (n. 25 septembrie 1881, Cerna, județul Tulcea – d. 8 aprilie 1913) a fost un poet intimist, romantic minor sau tradiționalist român, un epigon al poetului Mihai Eminescu.
A debutat cu un poem „Trecut”, imitație după poetul german Lenau în „Foaie interesantă”.
Centrul Județean al Creației Populare Tulcea a organizat, în anul 2001, cea de-a XXVI-a ediție a Concursului național de poezie și eseu „Panait Cerna”, cu ocazia împlinirii a 120 de ani de la nașterea poetului.
În peșteră
de Panait Cerna
De pe tavane-ntunecate,
Tăcute lacrimi cad mereu,
Și parcă tot sporesc din greu,
Din mari izvoare depărtate.
Șuvițe tainice de apă
Spre peșteri drum de ani străbat –
Întruna se preling și sapă
Tavanul șubred și-nnoptat.
Dar după ani de picurare
S-au închegat coloane pline:
Eterna bolții lacrimare,
În loc s-o surpe, – o susține.
Tot astfel, lacrimi nesecate
În suflete ne-au picurat,
Și de furtuni nenumărate
Viața noastră-a tremurat…
Dar azi, când stau vârtejuri grele
Să ne răpună-orice avânt,
Noi trecem fără păs prin ele
Și-aproape izbucnim în cânt.
Un suflet tânăr ne străbate
Și ne îndeamnă către cer –
Din suferinți abia-ndurate
Ne-am făurit armuri de fier.
Din blogosfera.
Pingback: Tratament « Ioan Usca
Inca unul ce s-a stins { caci a ars ca o lumanare } departe de tara si nu din vina sa! Trebuia sa fie un Eminescu modern…”Floare si genune”…reprezinta o abordare la fel ca al Luceafarului poeziei romnesti . Cat despre traduceri…pai cine oare putea sa traduca ” Albatrosul ” lui Beaudelaire mai …cald , mai aproape de ce si-a dorit poetul francez …decat Panait Cerna ?!”In pestera”…descrierea stiintifica si in acelasi timp romantica a modului de formare al stalactitelor si stalagmitelor a pesterilor …in general insa …este o poezie…patriotarda 100% .
Pingback: life in pictures 6 « Rokssana's Blog
Pingback: Linu-i lin,in vis te-alin… « lunapatrata
Pingback: Trafic cu Hituri (runda 85) « Teo Negură