Pictorul mexican Diego Rivera celebrat de Google

Google sarbatoreste printrun logo special 125 de ani de la nasterea lui Diego Rivera (8 decembrie 1886 – 24 noiembrie 1957), pictor muralist mexican.Daca doriti sa cititi despre acest artist si sa-i vedeti cateva lucrari, am postat un articol pe celalalt blog al meu, aici .

Diego Rivera - Pre-Hispanic America

Diego Rivera - Political Vision of the Mexican People (Court of Fiestas)-Insurrection

Diego Rivera - Political Vision of the Mexican People (Court of Fiestas)-The Maize Festival

Diego Rivera - Political Vision of the Mexican People- Tehuana Women

Din blogosfera.

Theodora.USL doreşte să strângă 5,2 milioane de semnături pentru susţinerea suspendării lui Traian Băsescu

Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte. Iernile de ieri

Clipe de Cluj.Iarnă à la Cluj. Miercurea fără cuvinte

Ioan Usca.Text magistral

Dana.diaspora militează pentru roșia montană

Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (071211)

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 07.12.11

A.P.I.S. România.Noi şi ai noştri – 07.12.1

Ulise al II-lea cel Ocoş.Lătrături ocoşe (071211)

Teo Negură.Sezonul bocancului

zamfirpop.Viaţa-n imagini (071211)

Daurel.Am primit …

Gina.cerul sărută pământul

Tavi.ANTENA 3 PROREST AL REVOLUTIONARILOR IN PIATA UNIVERSITATII.SE CERE DEMIREA LUI TRAIAN BASESCU SI A CABINETULUI SAU DE BOCI!

Acel ceva dintre aripa si aer,Nichita Stanescu

Acel ceva dintre aripa si aer

proză
din „Sudoare de piatra”-1982

Nichita Stănescu

Prietenul meu de o viata, poetul Grigore Hagiu, cu infinita lui timiditate, mi-a spus doua, trei vorbe despre cutremurul care ne-a indoliat tara. Nu pot sa-i reproduc intocmai cuvintele, dar sensul confesiunii lui pot sa-l spun intocmai. Mi-a zis: „Iesisem descult pe pamant si m-am apucat de un copac. Copacul se tinea de mine si eu cu el. Amandurora ni se facuse frica”.
Sa fi vrut vreodata sa exprim vorbirea ce-am avut-o din frageda copilarie pana la tremurata adolescenta, – vorbirea mea cu batranul gutui din fata ferestrei, cu verdea de iarba din curte, n-as fi fost in stare sa zic mai corect decat a zis Grigore de copac.
Trista comunicare, dar totusi ce comunicare, dumnezeule!
Vine o vreme cand te trezesti vorbind si spunandu-te pe tine unui bolovan, unei pietre. Te trezesti dand de mancare unei vrabii, dar nu din milosardie, ci pur si simplu.
V-ar supara, prieteni, daca n-as spune ca sunt contemporan cu iarba verde, cu gandacii de bucatarie, cu intepatoarea albina, cu nenorocita de furnica, clasa salahora a gazelor, ca sunt contemporan cu acea neagra capra de munte, cu delfinul mintos, cu paltinul si cu teiul, care din pricina lui Eminescu nu imi mai tihneste sa-l miros ca lumea?
Si ca veni vorba, ia uitati-va si voi la el!
Hai, sa nu-i mai lasam pe unii dintre ai nostri sa spuna totul despre ceva!
Sa fim generosi. sa lasam nenascutilor dreptul de a vedea cu ochi prospeti si cu fiinta singuratica inca o data ceea ce vazuram si noi cu ochi proaspat.
– Ce faci bre?
– De unde vrei sa stiu?!

Această ţară de vis

de Nichita Stănescu

Când se va sfârşi asfaltul drumului
trupul meu şi trupul tău se vor face asfalt
ca să nu rămână necălătorită
această ţară de vis.

Când vor cădea frunzele pomului,
când se va veşteji iarba câmpului,
pletele mele şi pletele tale
se vor aşterne pe câmpuri
ca să nu rămână înfrigurată
această ţară de vis.

Când vor seca izvoarele
şi când ploile vor pleca în sus
eu şi cu tine ne vom ţine de mână
şi vom plânge, vom plânge
ca să nu rămână văduvită de tristeţe
această ţară de vis.

Când vor muri câinii,
când vor pieri caii,
când iepurii vor fi mâncaţi
de gura morţii,
când ciorile negre
şi pescăruşii albi
vor fi mistuiţi în guşa aerului,
eu şi cu tine vom fi
câine şi cal
iepure şi cioară,
dar mai ales vom fi
pescăruşul cel alb
ca să nu rămână
fără diadema de carne vie
această ţară de vis.

In 13 decembrie 1983 a plecat intro lume mai frumoasa, Nichita Stănescu, poet, eseist român, laureat al Premiului Herder ( 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti).