Jean Alexandru Steriadi (29 octombrie 1880 – 23 noiembrie 1956), pictor și grafician român

Jean Alexandru Steriadi - Corăbii în port

Jean Alexandru Steriadi - Corăbii în portul Brăila

Jean Alexandru Steriadi - Mahoanele părăsite

Jean Alexandru Steriadi - Case

Jean Alexandru Steriadi - Peisaj cu case

Jean Alexandru Steriadi - Interior de curte

Jean Alexandru Steriadi - Interior

Jean Alexandru Steriadi - Primăvara

Jean Alexandru Steriadi - Imagine din Balcic

Jean Alexandru Steriadi - Strada

Jean Alexandru Steriadi - Moschee

Jean Alexandru Steriadi - Peisaj cu sălcii la marginea lacului

Jean Alexandru Steriadi - Peisaj dobrogean

Jean Alexandru Steriadi - Iarna

Jean Alexandru Steriadi - Iarna în pădure

Jean Alexandru Steriadi - Ahmet Ali

Jean Alexandru Steriadi - Portret de ţigancă

Jean Alexandru Steriadi - Ţigănci florărese

Jean Alexandru Steriadi(n. 29 octombrie 1880, București, d. 23 noiembrie 1956, București) a fost un pictor și grafician român, profesor universitar la Școala de Arte Frumoase din București și membru de onoare al Academiei Române din anul 1948.

A studiat la București cu G.D. Mirea, apoi la München și la Paris. A condus Muzeul Aman, apoi Muzeul Kalinderu și a fost profesor la Școala de arte plastice din București. Steriadi este inițiatorul și promotorul saloanelor de alb-negru în grafică. În prima perioadă de creație, Steriadi a fost preocupat de compoziția de mari dimensiuni, înfățișând scene din viața oamenilor simpli („Hamali în portul Brăilei”, „Chivuțele în Piața Mare”, „Vânzătoare de dantelă”), și de portret, demostrând o sensibilitate receptivă la vibrațiile sufletului uman. Mai târziu a pictat, cu o emoție uneori învăluită de o ușoară melancolie, peisaje urbane și acvatice, colțuri ale vechiului București, imagini din Dobrogea și din numeroasele sale călătorii. Pictura lui Steriadi, de o luminozitate delicat nuanțată, atestă asimilarea celor mai prețioase trăsături ale impresionismului. Desenator talentat, este autorul a numeroase portrete-schiță (în creion sau în peniță), care ating, în grafica românească, o culme a genului prin precizia caracterizării, spiritul de observație, umorul inteligent. Steriadi a practicat cu succes și litografia.

sursa

Tot in 29 noiembrie s-a nascut si Regina Maria a României (29 octombrie 1875 – 18 iulie 1938).

Din blogosfera.

Another.Regele Mihai de Hohenzollern atacat de preşedintele Traian de Murfatlar!

Theodora.De necrezut: peste 90% dintre alegatori s-au prezentat la vot

Ioan Usca.Scufiţa Roşie

Ioan Usca.Femina

Clipe de Cluj.Al Di Meola la Cluj-Napoca

innerspacejournal.Sinceritatea… iubirii

lunapatrata.Vis petrecut…

Daurel.M-am bucurat…

Gina.„știi că dorm

Tavi.DCNEWS.ro: PIERDERI DE 91 DE MILIOANE DE LEI PENTRU BCR IN TRIMESTRUL TREI!

Reclame

Regina Maria a României (29 octombrie 1875-18 iulie 1938)

In 29 octombrie 1875 s-a nascut Maria Alexandra Victoria ,Regina Maria a României. (s-a stins in 18 iulie 1938). Maria s-a logodit, la numai 16 ani, cu Ferdinand de Hohenzollern, principe moştenitor al României.
Căsătoria a avut loc la Sigmaringen, la 29 decembrie 1892, întâi după ritul catolic, apoi după cel anglican. Perechea princiară a sosit la Bucureşti în 4 februarie 1893,cu care prilej preşedintele Consiliului de Miniştri a dat citire unui act prin care regele Carol considera căsătoria pe care o mediase drept o încununare a muncii sale pentru “propăşirea neamului românesc”. În aceeaşi zi, în mod simbolic, în 32 de biserici din Bucureşti s-au oficiat căsătoriile a unei perechi din fiecare judeţ al ţării. principesa Maria a abandonat pentru totdeauna toate drepturile sale de succesiune la coroana Marii Britanii.

Până la urcarea ei pe tron, în 1914, a dat naştere la şase copii: Carol (viitorul rege al României), Elisabeta (viitoarea regină a Greciei), Mărioara (viitoarea regină a Iugoslaviei), Nicolae (viitor regent al României), Ileana şi Mircea.În tot timpul domniei regelui Ferdinand, i-a fost colaboratoare de fiecare zi, participând la marile decizii, hotărâtoare pentru poporul român. Înzestrată cu calităţi multiple, cu o îndrăzneală şi energie aproape necunoscute la capetele încoronate, Regina Maria, odată cu intrarea României în razboi, s-a integrat în corpul surorilor de caritate.

După ocuparea Capitalei de către inamic, a luat calea refugiului la Iaşi, dar a participat la toate durerile poporului cauzate de război. Gata de ajutor oricând şi oriunde, cu riscul sănătăţii sau al vieţii, vizitează raniţii şi bolnavii de pe front,aşa cum o făcuse încă în războiul din 1913, prin lagărele de holerici. Prezenţa ei pretutindeni mărea curajul şi dădea tuturor siguranţa biruinţei finale.

Inima reginei a fost înmormântată din ordinul ei la Balcic, reşedinţa sa de pe malul Mării Negre. Regina Maria a României Mari a avut ca ultima dorinţă ca trupul să-i fie înmormântat la mănăstirea Curtea de Argeş, iar inima la reşedinţa de la Balcic. După pierderea Cadrilaterului (1940), inima a fost adusă lângă castelul Bran, a doua reşedinţă a Reginei Maria. În anul 1968, comuniştii au spart cu răngile sarcofagul de marmură şi au luat casetele cu inima. Casetele au fost trecute în Tezaurul Istoric al Romaniei, iar inima reginei zace pe undeva prin Muzeul Naţional de Istorie. Oamenii din Bran au făcut numeroase apeluri ca inima reginei să fie readusă la locul ei.