25 Martie 1942,Ana Blandiana

La multi ani!

Ana Blandiana, născută Otilia Valeria Coman, (n. 25 martie 1942, Timişoara) este o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică în România. Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii din străinătate.
Ana Blandiana s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice. În prezent conduce Memorialul de la Sighet, un institut de studiere a crimelor comunismului, cu un centru de cercetare care organizează anual conferinţe, sesiuni ştiinţifice şi expoziţii pe tema fenomenului totalitar.

25 Martie 1942

Durerea aceea,
Bătrână de mult,
Începută la 5 dimineaţa,
Ale cărei răcnete neomeneşti
Le ascult
Şi le răscumpăr
Cu viaţa;
Durerea, vidul căreia
Toate literele mele,
Ca să îl umple, se-aruncă,
Dar, mai reală decât istoria
Literaturilor lumii, femeia
Se zbate urlând
Sub cea mai totală poruncă
A universului
Expulzat înainte
De contracţii şi hohote
Nemaiînnăbuşite de plâns;
Durerea aceea
Cuminte,
Schimbată pe mine
Spre prânz…

Reclame

In seara de Craciun (poezii)

In seara de Craciun
de George Cosbuc

Afara ninge linistit,
În casa arde focul;
Iar noi pe lânga mama stând,
Demult uitaram jocul.

E noapte, patul e facut,
Dar cine sa se culce?
Când mama spune de Iisus
Cu glasul rar si dulce.

Cum s-a nascut Hristos în frig,
În ieslea cea saraca,
Cum boul peste el sufla
Caldura ca sa-i faca.

Cum au venit la ieslea lui
Pastorii de la stâna
Si îngerii cântând din cer,
Cu flori de mar în mâna.

Craciunul copiilor
de Octavian Goga

Dragi copii din tara asta,
Va mirati voi cum se poate
Mos Craciun din ceriu de-acolo
De le stie toate-toate…

Uite cum, va spune badea…
Iarna-n noapte, pe zapada,
El trimite câte-un înger
La fereastra sa va vada…

Îngerii se uita-n casa,
Vad si spun – iar Mosul are
Colo-n ceriu la el, în tinda,
Pe genunchi o carte mare…

Cu condei de-argint el scrie
Ce copil si ce purtare…
Si de-acolo stie Mosul,
Ca-i siret el, lucru mare.

Scrisoare lui Mos Craciun

de Elena Farago

Draga Mos Craciune,
Eu nu pot sa-ti scriu,
Ca sunt înca mica
Si carte nu stiu.

Dar îti scrie acuma
Sora mea, Florica,
Noi în anul asta
Nu-ti cerem nimica,

Si de poate-n traista
N-ai daruri destule,
Din ce-avem noi, uite,
Iati-le si du-le
De le da prin case
De parinti sarmani,
Sau pe-acolo unde
Sunt copii orfani.

Si, de poti, pe urma,
Tare te rugam:
Sa ne spui sinoua
Unde sa-i catam,
Ca sa le mai ducem,
Pâna vii tu, iar,
În tot anul asta
Câte un mic dar.

Scrisoare
de Ana Blandiana

Mos-Craciun, toti imi spun
Ca esti darnic si esti bun.

Eu iti scriu de mai-nainte
Ca-s un baietel cuminte,

Si-ti mai scriu, asa, sa stii,
Ca eu nu-ti cer jucarii,
Cum ti-ar cere alti copii –
Insa nu m-as supara
Daca tot mi-ai da ceva!

Daca vrei, da-mi o placuta,
Ca mi-am spart-o pe cea veche,
Ada, pentru pisicuta,
Motocel ros la ureche.

Lui bunicu – o lulea –
C-a pierdut-o, saracutu’…
Poate-aduci vre-un os lui Cutu?
Poate ai vre-o acadea?

Lui Danut cel mititel,
Care plange-n copaita,
Sa-i aduci un covrigel…
Noapte buna!
Niculita

Uite, vine Mos Craciun!

de Otilia Cazimir

Prin nameti, in fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos batran c-un iepuras
Inhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste…
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.

Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate:

– Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?

– Bucurosi,
Bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule, de unde vii?
– Iaca, vin din mosi-stramosi,
Incarcat cu jucarii!

… Noapte rece si albastra.
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara,
Prin troianul urias,
Mos-batran c-un iepuras
Inhamat la sanioara…

Mos Craciun
de Radu Gyr

Tu iarăşi ai, om bun de azi,
Crăciun, cu ramuri verzi de brazi.
Colindul Sfânt tu iar îl ai,
Din glasuri coborând din rai.
Azi iarăşi vine Moş Crăciun
Cu obiceiul lui străbun,
Cu Dalbe flori şi Moş Ajun
Şi zeci colinde de Crăciun.
La Pruncul Mic, şi Luminat
Cu toţii merg la închinat,
Tu om al veacului de’acum,
Opreşte-te puţin din drum,
Căci vreau şi eu acum să-ţi spun,
La geam, Colindul de Crăciun.
Să ştii şi tu că Dumnezeu,
Făuritorul tău şi-al meu,
Dintr-o Fecioară-I zămislit,
În iesle, pe pământ venit.
Şi azi se naşte pentru noi,
Noi, fii ai vremurilor noi.
Mereu să credem cu temei
Noi, oameni din mileniul trei,
Că Moş Crăciun dac-a venit,
De Dumnezeu ni-i dăruit.

La multi ani,Ana Blandiana!

spring_bouquet
La multi ani,Ana Blandiana!

Ana Blandiana, o poetă şi o luptătoare pentru libertate civică contemporană din România s-a nascut in 25 martie 1942, la Timişoara.Înainte de revoluţia din 1989, faimoasă disidentă şi apărătoare a drepturilor omului, a avut curajul să-l înfrunte direct pe dictatorul Nicolae Ceauşescu prin declaraţii publice în interviuri acordate postului de radio Europa Liberă şi unor publicaţii străine. De asemenea om public, s-a implicat în viaţa civică printr-o serie de acţiuni în cadrul Alianţei Civice şi conduce memorialul de la Sighet, un muzeu al crimelor comunismului şi un centru de cercetare care organizează anual conferinţe şi congrese care-i adună pe cercetătorii fenomenului totalitar de stânga din toată lumea.

Cine poate şti

(poezie pentru copii)

Cine poate şti
De unde vine vara
Şi încotro se duce
Cântînd
Caravana ei verde şi aurie?
Unii zic c-ar veni
Din pământ,
Că-şi trage povara,
Fierbinte şi dulce,
Din bostănărie,
Că se naşte în pepenii verzi,
În miezul lor
Strălucitor
Ca un palat
Luminat
De rubine,
Cu pereţi
De porfir şi nestemate
Şi cu pardoseala purpurie.
Tot ce se poate,
Dar mie
Mi-a spus o fetiţă cuminte
Că-şi aduce aminte
Cum vara vine din copilărie,
Şi cum,
În miros de lapte, de fân şi de fum,
Alunecă de-aici,
Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici,
Înspre bunici.

Bascalia la români de la salvare la sinucidere,Ana Blandiana

Notiunea de bascalie este o notiune misterioasa, de la etimologie pâna la importanta pe care a reusit sa o aiba în psihologia poporului român.

In Dictionarul Explicativ al Limbii Române, cuvântul BASCALIE figureaza de origine necunoscuta, iar cele câteva supozitii etimologice pe care le-am gasit aiurea mi s-au parut putin convingatoare.

O provenienta mai curând necunoscuta, la fel de incitanta si nelinistitoare ca si importanta pe care realitatea numita astfel o are în viata si în istoria noastra.

A face bascalie, de cineva ori de ceva, explica dictionarul, înseamna a-ti bate joc, iar sinonimele sunt: a batjocori, a lua în derâdere, a face de râs, a face de ocara, a înjosi, a dezonora. Exagerând putin, s-ar putea vorbi aproape de un antonim al onoarei. Sa nu anticipam însa si, mai ales, sa nu privim lucrurile static. „Fiecare epoca are sufletul sau“, spune Spengler, si problema pe care mi-o pun este de ce si începând de când, din care epoca, sufletul timpului a fost pentru noi marcat de acest amalgam de influente si reactii, de complexe si nascociri, de provocari si riposte care se numeste, cu o vocabula mirosind aproape dramatic a sarmale si mititei, „bascalie“.

As fi tentata sa încep de foarte mult – poate chiar de dinaintea momentului incert în care ne-am format ca popor – si sa consider ca totul se trage din ceea ce eu consider a fi cea mai specifica si cea mai greu de purtat dintre caracteristicile noastre: este vorba de paradoxala si în acelasi timp violenta concomitenta dintre doua complexe de sens contrar: complexul de inferioritate si complexul de superioritate. Suntem profund complexati, dar nu numai, pentru ca îi simtim pe ceilalti superiori, ci si pentru ca ne simtim – în acelasi timp si cu aceeasi intensitate – noi superiori lor. Situatie care poate sa para absurda, daca nu întelegem ca profunda confuzie careia îi suntem noi primele victime s-a nascut din faptul ca, înainte de a ajunge sa descoperim cine si cum suntem, am descoperit cu spaima ca suntem diferiti de ceilalti…


Apel catre clasa politica lansat de un grup de intelectuali