Speranţa în ziua de mâine,Cezar Bolliac

Speranţa în ziua de mâine

de Cezar Bolliac

Mâine şi iar mâine; şi de mâine, mâine;

Astăzi e durerea, mâine fericirea:

Astfel crede-acela care n-are pâine,

Astfel şi bogatul: Toată omenirea

Crede şi aşteaptă mâine-ntr-ajutor!

Dar ast mâine oară când se ispraveşte?

O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.

Astăzi, este viaţa, cât omul traieşte:

Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:

Viaţa, este vrajbă; Moartea, e amor.

Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac ( 23 martie 1813, Bucureşti –  25 februarie 1881) a fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice şi gazetar român.Cezar Bolliac s-a născut la 23 martie 1813 la Bucureşti în căsătoria dintre doctorul Anton Bogliako (Bogliaco), de origine (greco-)italiană, şi Zinca Kalamogdartis, recăsătorită ulterior cu stolnicul Petrache Peretz, care a avut grijă de creşterea şi educarea viitorului poet. După ce a învăţat carte în casă cu învăţatul dascăl grec Neofit Duca, a fost elev la Colegiul Sfântul Sava, având ca profesor pe I.H. Rădulescu; de altfel, acesta îl va ajuta să publice în ziarele sale, cum făcuse şi cu Gr. Alexandrescu.

În anul 1830 se înrolează cu gradul de iuncher în miliţia pământeană, având colegi pe Constantin Telegescu şi pe Marin Serghiescu Naţionalu, viitori fruntaşi ai revoluţiei de la 1848. Nu va rămâne mult în armată, pentru că îşi descoperă veleităţile literare. Mai târziu, la bătrâneţe, scriitorul se va auto-caracteriza: „Am lăsat şcoala pentru armată, am lăsat armata pentru litere, am lăsat literele pentru publicistică”.

Speranţa în ziua de mâine

Speranţa în ziua de mâine
de Cezar Bolliac

Mâine şi iar mâine; şi de mâine, mâine;
Astăzi e durerea, mâine fericirea:
Astfel crede-acela care n-are pâine,
Astfel şi bogatul: Toată omenirea
Crede şi aşteaptă mâine-ntr-ajutor!

Dar ast mâine oară când se ispraveşte?
O, ce rătăcire! Mâine, e vecia.
Astăzi, este viaţa, cât omul traieşte:
Astăzi, e-ntristarea; Mâine, veselia:
Viaţa, este vrajbă; Moartea, e amor.

Cezar Bolliac sau Cesar Bolliac s-a nascut in 23 martie 1813, Bucureşti  (†25 februarie 1881). A fost unul dintre fruntaşii revoluţiei din 1848, poet liric protestatar, promotor al studiilor arheologice şi gazetar român.
În 1844 publică în Foaie pentru minte, inimă şi literatură articolul Către scriitorii noştri în care îi îndeamnă pe literaţii română la angajare civică: „A trecut vremea Petrarcilor, domnilor poeţi! Veacu cere înaintare, propaganda ideii cei mari, propaganda şarităţei cei adevărate şi care ne lipseşte cu totul. (…) Formaţi societăţi, declaraţi, scriţi, lăudaţi, satiraţi, puneţi în lucrare toate restorturile intelectuale şi morale, şi robia cade, căci e căzută pe jumătate, şi domneavoastră veţi fi binecuvântaţi de generaţiile viitoare ca nişte adevăraţi apostoli ai misiei cereşti, ai frăţiei şi ai libertăţii”.