Dumitru Stăniloae (16 noiembrie 1903-5 octombrie 1993)

Dumitru Stăniloae

O conştiinţă nu poate fi singură. Lumina şi bucuria ei stă în comuniunea cu o altă conştiinţă. Oricât aş fi de singur, eu privesc la mine ca la un fel de altul, vorbesc cu mine, mă bucur de mine, mă îndemn pe mine, mă îndrept pe mine.
Iubirea pune în mişcare atotputernicia, sau chiar în ea este atotputernicia. Nu se poate cugeta una fără alta… Iubirea înseamnă îndreptarea mea spre altul; şi în aceasta se arată puterea mea.

Dumitru Stăniloae, ( 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Braşov – 5 octombrie 1993 Bucureşti) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor şi ziarist român.

Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX.

A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” (în douăsprezece volume). Membru de Onoare al Academiei Române (1991).

Părintele Stăniloae – “Sfântul cărţilor”

Reclame