„Hibernăm”, Marin Sorescu

Rugăciune

de Marin Sorescu

Doamne, creatia a dat inapoi
Ca un cucui al universului.
Doamne, creatia ta s-a retras in sine
Cu tine cu tot si orbecaim in nestire.

Doamne, da un pumn in bezna,
Sa creasca, Doamne, la loc cucuiul.
Unicornul, cand ii crestea cornul,
Era numai durere si cunoastere.

Lumea sorbita de hau
Se pierde in circumvolutii prea destepte.
Doamne, da-ti Doamne un pumn drept in frunte
Si mugind ia-o de la-nceput.
Si mugind ia facerea de la-nceput.”

 

Hibernăm

de Marin Sorescu

Traim din amintiri, hibernam în vizuina
Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.
Intre vinovatie si – asteptare.
Cam acesta e cadrul. Nu se poate schimba nimic.
Asteptam cu mana streasina la inima.
Si ce rar se vede ceva în zare.
Dar trebuie să ne pastram calmul.
„Nu se lipeste mancarea de mine” – zici
Uite-asa nimic n-are gust, când santem despartiti.

Sinul tau mă doare.
Cum taie laptele foamea, brusc,
Asa trezesti în mine speranta.

Marin Sorescu

Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor din România.

Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995).

Din blogosfera.

Ioan Usca.Înlănţuiri

Caius.Inocentul-6

Reclame

Procedee electorale,Ion Luca Caragiale

Procedee electorale
de Ion Luca Caragiale

Ne cade în mână copia unui document foarte interesant – o circulară adresată tutulor preşedinţilor de comitete electorale din judeţe de către d. C. A. Rosetti. Ne grăbim a-l da la lumină ca o nouă şi o strălucită dovadă de chipul cum înţeleg radicalii noştri libertatea în alegeri.

D-lui preşedinte al comitetului electoral de…

Bucureşti, 23 Aprilie 1879

Domnule Preşedinte,

Comitetul electoral al partidei naţionale-liberale din Bucureşti, completându-se prin delegaţii mai multor comitete electorale judeţene, este mai în poziţiune astăzi de a vă da concursul de care aţi putea avea trebuinţă spre a duce la bun sfârşit însărcinarea pusă de alegători comitetului ce preşedeţi.

Ne punem dar la dispoziţiunea d-voastră, pentru orice trebuinţă veţi simţi şi care ar fi de natură a se putea satisface prin concursul nostru. Alegerile colegiului I şi II au a se începe în curând. Dacă din esaminarea listelor electorale ar rezulta pentru d-voastră oarecari dificultăţi, ce s’ar putea înlătura prin concursul nostru, vă rog să binevoiţi a ne trimite acele liste împreună cu observaţiunile d-voastră, pentru ca imediat, toţi împreună să căutăm a înlătura obstacolele ce se împotrivesc reuşitei candidaţilor partidei naţionale-liberale. Credem că ar fi bine să ne trimiteţi în acelaşi timp şi numele candidaţilor diferitelor grupuri politice, împreună cu observaţiunile d-voastră asupră-le. Primiţi, vă rog, d-le Preşedinte, încredinţarea înaltei mele consideraţiuni.

Preşedintele comitetului electoral de Bucureşti,

(iscălit) C. A. Rosetti.

Liniile de mai sus sunt aşa de strigătoare prin ele însele, că n’avem nevoie să le mai adăugăm multe comentarie din parte-ne spre a ilustra îndeajuns istoria scandaloasă a celor din urmă alegeri.

Astfel, în puţine cuvinte, comitetul central din Bucureşti se pune la dispoziţia comitetelor din judeţe pentru orice trebuinţă vor simţi ele, de natură a se satisface prin concursul puternic ce le-ar putea da d. C. A. Rosetti şi ai d-sale. Dacă din examinarea listelor electorale ar rezulta pentru vreun comitet electoral oarecari dificultăţi, ce s-ar putea înlătura prin concursul d-lui C. A. Rosetti şi comp., acele liste se vor trimete comitetului de Bucureşti cu observaţii la fiecare nume, pentru ca imediat marele partid, dd. C. A. Rosetti, Brătianu, Mihălescu, – Warszawsky, toţi împreună, să caute a înlătura obstacolele ce se împotrivesc reuşitei candidaţilor partidei liberale-naţionale.

Aceea ce este caracteristic în enciclica electorală a I. P. S. Sale marelui pontif din uliţa Doamnei, este că I. P. S. Sa nu pomeneşte despre obstacole de’nlăturat decât pentru col. I şi II; despre celelalte două, nici nu-i trece prin gând I. P. S. Sale că vor îndrăsni a pune vreun obstacol la reuşita candidaţilor drept credincioşi. Obstacolele şi dificultăţile pe cari marele partid, – dela cel mai neînsemnat, Warszawsky, până la cel mai de frunte, d. C. A. Rosetti, – trebue să le înlăture, sunt de o mulţime de feluri. Vom căuta a cita câteva specimene după observaţiile unei liste înaintată de comitetul electoral al unui judeţ oarecare cătră comitetul electoral central.

Este, de exemplu, lista col. I. După toată corijarea liberală a acestei liste, după scoaterea câtorva nume şi înlocuirea lor prin altele mai patriotice, lista se găseşte în ediţie definitivă cuprinzând 34 de nume, a căror persoane vor veni toate la vot; trebuesc deci 18 voturi pentru reuşita candidatului marelui partid. După toată socoteala făcută de comitetul patrioţilor din partea locului, marele partid nu poate fi sigur decât de 11 alegători, unii funcţionari, alţii rude d’aproape ale cutărui ministru sau ale prefectului. Este neapărat prin urmare a se mai asigura 7 voturi cel puţin. În conformitate dar cu cele notificate prin enciclica de mai sus a pontifului suprem, comitetul electoral înaintează lista cu observaţiile cuvenite. Cei 11 sunt şterşi cu condeiu roşu, alţii, mai mulţi ori mai puţini, sunt şterşi cu condeiu albastru: asupra acestor două categorii, stau scrise jos următoarele două notiţe scurte şi cuprinzătoare: Roşii sunt toţi ai noştri. – Ceilalţi sunt ai lor siguri. Rămâne însă o treime, categoria celor cu păsuri, şi asupra fiecăruia din aceştia comitetul electoral local scrie pe larg observaţiile sale.

De exemplu:

D. X… opozant, are un nepot judecător la tribunalul de aici; ţine la el ca la un fiu al său; vrea încă să-l lase moştenitor. Junele se zice că a comis mai multe abuzuri, şi acum după mai multe denunţări, este ameninţat a-şi pierde postul şi a fi dat în judecată. Dacă nepotului i s’ar pune cuţitul la os dela înaltele locuri, unchiul de sigur s’ar înmuia. D. C. A. Rosetti citeşte notiţa şi o recomandă locurilor competente, spre cele de cuviinţă, după care d. X… este şters cu creion roşu.

D-l Y…, nehotărît, nici liberal, nici conservator; are un cumnat, păcătos nu e vorbă, dar cine nu-i păcătos în lume ! a scăpat de cinci luni din temniţă, unde şi-a făcut osânda pentru delapidare de bani publici; însă este foarte capabil, şi a servit mult principiile liberale. Acum n’are bietul om nici o ocupaţie, şi-ar vrea să capete o subprefectură, ca să poată trăi onest şi să nu mai şază pe gâtul lui cumnatu-său. D. Y… n’ar fi tocmai contra noastră, dacă…

D. Simion Mihălescu ia act şi pleacă la minister ca să se conforme întocmai, iar marele pontif trage cu roşu peste numele d-lui Y.

D. Z… stă rău de tot cu cutare mare instituţie de economie naţională; anul trecut l-a ruinat grindina; dacă direcţia l-ar strânge de aproape ar fi pierdut, prin urmare…

D. Rosetti şterge cu roşu şi pe respectivul.

Şi aşa mai încolo.

La fiece şir, opinia publică se lasă tot mai tare de partea principiilor liberale, două treimi din listă sunt roşite, şi – în sfârşit marea majoritate a naţiunii s’a pronunţat cu tărie, prin alegeri libere, în favoarea marelui partid liberal-naţional.

Vom reveni.

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale (1 februarie 1852, Haimanale, judeţul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, †9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

Aurel Baranga, dramaturg şi publicist român

20 iunie1913: se naste Aurel Baranga, dramaturg şi publicist român († 1979).
În 1948 a scris textul imnului României comuniste, „Zdrobite cătuşe„, muzica fiind compusă de Matei Socor.

Tot în 1948, Aurel Baranga a primit ca „sarcină de partid” să înfiinţeze revista de satiră şi umor Urzica.Din 1949 şi până la sfârşitul vieţii (10 iunie 1979) a fost redactor-şef la Urzica.

https://i2.wp.com/old.bihoreanul.ro/images/bh/upload/18113.jpg

Cei de la Urzica înfierează „capitalismul sălbatic”

Revelion cu Urzica

De la Furnica la Urzica.Dacă perioada interbelică a fost cea mai propice pentru presa umoristică, în regimul comunist, revista Urzica a reprezentat punctul de referinţă. A fost înfiinţată în 1948 din „sarcină de partid” de Aurel Baranga. Dincolo de umorul sovietic, de atacurile la adresa capitaliştilor veroşi, revista Urzica are şi ea aventurile sale. La moartea lui Stalin a existat un ordin de  partid prin care se cerea apariţia în alb-negru, ca semn de durere a poporului român. Soluţia a venit imediat: ca omagiu, Urzica a făcut supremul sacrificiu de a nu mai ieşi pe piaţă. Şi astea nu sunt singurele întâmplări din istoria revistei. De exemplu caricatura ce prezenta un cap de cal ce sorbea cu satisfacţie dintr-o cană de cafea a stârnit reacţia autorităţilor. Desenul satiriza celebrul nechezol, preparat din ovăz, de aici şi asocierea. Noroc cu Revoluţia din Decembrie ’89, că altfel azi tot nechezol am fi băut probabil. Şi nici de poante nu ne-ar mai fi ars!

Ideea:Jocul ielelor e jocul ideilor,Camil Petrescu

musasbaldassare-peruzzi-jpg

Ideea

Jocul ielelor e jocul ideilor
Bibliotecile cu rafturi si zabrele
Sunt pline
De tomuri grele
Pergamente si colectii vechi nepretuite
Legate-m marochine,
In care zac oranduite
Ierarhic subt capitole si titluri
Mii si milioane de idei,
In zeci de mii de tomuri, anexe
Si opuscule
Cu pagini incarcate de calcule subtile
Ca mici desemne
-Arabescuri-
De cercuri seci, de semne
Si magice majuscule.

Dar in ele
Nu sunt decat cadavre de idei,
Caci scrisul tot
E doar gandire vested conservata
Si-nchisa subt formule si subt chei.

Batranii in halaturi vechi,
Cu ochelarii petrecuti dupa urechi,
Uscara
Insectele-n vitrina,
Ca specii rare
Salbatecii codri in ierbare,
Pamantul necuprins, in petece de harti,
Ideile, in prafuite carti.

Si-acuma toate poarta cifre
Si litere latine
In tomuri sigilate-n marochine;
Iar poezia lor,
Astmatice avanturi de simboluri
Zadarnic incercand sa urce-n goluri.

Dar eu
Eu am vazut idei.

Intaia oara, brusc, fara sa stiu,
De dincolo de lucruri am vazut ideea,
Cum vezi, cand se despica norii grei
Si negri
Zigzagul de argint al fulgerului viu.

Si de atunci
-Nelinistit de departarea suava si adanca
De toate talcurile, cheile-
Ca un bolnav cu ochii tintuiti de luna
Pe care norul o ascunde inca,
Fara durere, fara bucurie,
Eu caut in natura pretutindeni, ideile.

Atent si rabdator
Deci le pandesc prelung staruitor
Cum asteptam pe cand eram copil,
Privind prin crapatura gardului
Ograda si ruina caselor pustii
Sa vad cum se ivesc stafii.

Crescut din zilele de ieri,
Nelinistit de marile taceri,
Pandesc si azi prelung staruitor,
Caci si acum din lucruri si vederi
Ideea se aduna
Stravezie, dar precisa si intreaga,
Asa cum se incheaga
Subt privirea unui dervis,
O figura, pe apa unui lac,
In umbra limpezita de copac.

Dar de cate ori descopar, uimit
Cu-nfiorari de vesti rostite-n soapte,
-Freamat nocturn de ulmi-
Ca ideile-s de mult
Alaturea de mine, culmi
Imense si nebanuite, sosite-n noapte…

De-atatea ori
Ca niste munti colosi de ghiata
Plutind subt apa, venind prin palele de ceata.

Eu sunt dintre acei
Cu ochi halucinati si mistuiti launtric,
Cu sufletul marit
Caci am vazut idei.

Camil Petrescu (22 aprilie 1894 – 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor în filozofie şi poet. El pune capăt romanului tradiţional şi rămâne în literatura noastră în special ca iniţiator al romanului modern.