Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910 – 27 august 1965), scriitor și traducător român

 

Frunze

de Eusebiu Camilar

Cad clipele, cad frunze ca dintr-un pom ceresc.
Deopotrivã toate sub talpa mea fosnesc…

În palmele întinse le prind necontenit,
Asa cum cad, cu pete de soare vestejit.

Cad fosnitoare frunze sau clipele se cern?
Odatã la picioare speram sã ti le-astern…

Deopotrivã, toate sub talpa mea fosnesc,

Din mâna mea cãzute sau dintr-un pom ceresc.

 

Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910, satul Udești, județul Suceava – 27 august 1965, București) a fost un scriitor și traducător român.

Părinții săi au fost țăranii Ion și Natalia Camilar (născută Motrici). A urmat cursurile școlii primare din satul natal și apoi pe cele ale Liceului „Ștefan cel Mare” din Suceava. A debutat în 1929, cu versuri în „Moldova literară”, revista Societății Literare „Tinerimea” din Mihăileni. A fost căsătorit cu poeta Magda Isanos (1915-1944).

 

Din blogosfera.

Cealalta varianta a povestii.. Palestina

Societate.Teorie politica

Elisa.Dragi prieteni

CELLA.vine IARna

Caius.Miting

Ioan Usca.Carusel – 4

Gina.leacuri

Daurel.Pareri despre dascali

Tavi.OMAR HAYSSAM ,COSMARUL LUI TRAIAN BASESCU:NU POATE FI EXTRADAT!

Creanga inimii, Eusebiu Camilar

Eusebiu Camilar

Creanga inimii
de Eusebiu Camilar

Când alte universuri mă cheamă sau le chem,
De-o nostalgie cruntă adânc oftez şi gem,

Căci ştiu atât de bine că din acelaşi lut
Şi trupul meu şi Calea Lactee s-au făcut,

Că din aceeaşi piatră cândva am scăpărat
Luceafărul de ziuă şi ochiul meu curat,

Şi nici măcar o clipă eu nu mă mir că pot
Să ţin pe creanga asta şi universul tot…

Îl port pe creaga asta întinsă uşurel,
Cum port lumina lumii în piatra de inel,

Şi pare universul imens şi uimitor,
Adeseori ca bucla iubitei de uşor,

Şi-l simt pân’ la durere şi imn, adese, când
Cumplit mi se apasă pe creanga lăcrămând.

Eusebiu Camilar (7 octombrie 1910, în comuna Udeşti, judeţul Suceava –  27 august 1965, Bucureşti), scriitor şi traducător român.