Petre Țuțea(6 octombrie 1902, Boteni – 3 decembrie 1991)

Petre Țuțea(6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, județul Argeș – 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof, economist și om politic român.
Născut în familia unui preot, a studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929).

În anul 1932, fondează revista „Stânga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaborează Sorin Pavel și Petre Pandrea, autorii Manifestului Crinului Alb („Gândirea”, VIII, nr. 8-9, 1928), precum și Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea. În 1933 este referent în Ministerul Comerțului și Industriei, instituție care în 1936 își va schimba numele. Între anii 1933-1934 a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde se întâlnește cu Nae Ionescu.

În 1935 a publicat Manifestul revoluției naționale , împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță. Între anii 1936-1939 a fost șef de secție în Ministerul Economiei Naționale, Biroul de publicații economice și propagandă. În 1940 a fost șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior. Colaborează la diverse publicații, în special la „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, unde publică articole de economie politică. Printre ceilalți colaboratori ai ziarului se aflau Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu și mulți alți intelectuali ce făceau parte din generația anilor 1930. Între 1940-1944 a fost șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost director de studii în Ministerul Economiei Naționale.

Este arestat de către autoritățile comuniste impuse de sovietici și anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la 10 ani închisoare în 1957, apoi i se intentează un nou proces în 1959 și este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.

Din blogosfera.

Theodora.Declaratiile liderilor PSD si PNL

Impresii de la mitingul din 5 octombrie 2010!

Am paricipat la reuniunea Clubului de la Bucuresti

Declaratii despre despre deciza CCR si o stire pe surse aproape de necrezut

Dispecer Blogosferă.În seara asta,vreau să visez bine. Sper să am loc de reformă…

Caius.Ocupat

Gina.cărări

Daurel.Pânã una-alta…

Tavi.OBIEDENTA FATA DE PUTERE,SAR,SARE IN APARATEA LUI BASESCU:OPOZITIA NU ARE ARGUMENT JURIDIC SA-L SUSPENDE PE SEFUL STATULUI!

Reclame

Grădinarul, Rabindranath Tagore

Rabindranath Tagore , numele europeinizat al lui Rabindranâth Thâkur (6 mai 1861, Jorosanko, Calcuta —  7 august 1941) a fost un scriitor şi filosof indian din provincia Bengal, supranumit Sufletul Bengalului şi Profetul Indiei moderne, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 1913.A fost primul scriitor din Asia care a fost laureat cu Premiul Nobel pentru Literatură (1913).

Grădinarul

de Rabindranath Tagore

Poete, se-apropie seara; îţi încărunţeşte părul
Auzi în visările tale singuratice chemarea de dincolo?
E seară – spunse poetul – şi-ascult, cineva poate strigă din sat,
Cu toată ora târzie
Veghez dacă două inimi tinere, rătăcite, se găsesc şi dacă
Ochii lor lacomi cerşesc muzica menită să le curme tăcerea
Şi să vorbească pentru ei.
Cine le va ţese cântece de iubire, dacă eu stau pe ţărmul vieţii
Şi contemplu moartea şi viaţa de dincolo?
Cea dintâi stea a serii se stinge
Flacăra unui rug funerar moare domol lângă râul tăcut.
Şacalii urlă în cor în curtea casei pustii, în lumina istovită a lunii.
Dacă vreun călător, părăsindu-şi căminul, vine aici să vegheze
Noaptea şi cu fruntea plecată să asculte murmurul întunericului
Cine va fi acolo să-i şoptească tainele vieţii, dacă eu, închizându-mi
Uşile, aş încerca să mă lepăd de datoriile de muritor?
Nu-mi pasă că-mi încărunţeşte părul.
Sunt pururi la fel de tânăr, sau la fel de bătrân,
Asemeni celui mai tânăr, sau mai bătrân din satul acesta.
Unii au surâsul dulce şi simplu, iar alţii, un licăr viclean în privire.
Unii au lacrimi ce ţăşnesc la lumina zilei, iar alţii – lacrimi ascunse în intuneric.
Toţi au nevoie de mine şi eu nu am timp să cuget la viaţa de dincolo.
Am vârsta tuturor, ce-mi pasă dacă îmi încărunţeşte părul!

“Podul de flori” de peste Prut

Catrene, Omar Khayam

Catrene, Omar Khayam
I
Fii vesel căci, tristetea o să dureze pururi!
Mereu aceleasi stele s-or învârti-n azururi.
Din cărămizi făcute din trupul tău, n-ai teamă,
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seamă.

II
Nu plânge după ierii ce rupţi ţi-au fost din viaţă
Şi nu gândi la ziua ce nu ştii de-o să vie.
Şi ieri şi mâini şi astãzi iluzii sunt şi ceaţă.
Atât ai: clipa. Fă-o să umple-o veşnicie.

III
O mână-ascunsă scrie şi trece mai departe.
Nici rugi, nici argumente, nici spaima ta de moarte
Nu vor îndupleca-o să şteargă vreun cuvânt.
Nici lacrimile tale nu pot să şteargă-un rând.

IV
Tot ce există fost-a marcat din prima zi.
Absenţi pe chipul lumii sunt binele şi răul.
Dintr-u-nceputuri Cerul a-nscris tot ce va fi.
Să scrie totul altfel, în veci nu-ndupleci Zeul.

V
Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,
Iar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.
Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:
Ce sens avu venirea? Şi-acum ce sens plecarea?

“Trăieşte-ţi clipa! Căci clipa-i viaţa ta!”

“Singurătatea omului”,Omar Khayam

Omar Haiām (18 mai 1048 la Nişapur, Persia – 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof şi astronom persan.

Sorin Cerin – Tema Speranta din Revelatii 21 Decembrie 2012

Poezii de Sorin Cerin

Speranta este unicul absolut din desertaciune.

Speranta sunt zorii care rasar în ochii ce-si asteapta moartea.

Speranta este lumina întregii lumini care te-a orbit pâna acum cu întunericul sau.

Speranta este un pas dincolo de absolut si dincoace de adevar.

Speranta este zarea nemuririi.

Speranta este ce a mai ramas din Destinul unui soare ce orbit de frumusetea desertaciunii acestei lumi.

Speranta este fericirea de a sti ca vei putea alerga întreaga viata dupa fericire si ca nu o vei prinde niciodata, altfel nu ai mai avea dupa ce fericire sa alergi.

Speranta este atât de departe de împlinire, încât nici Destinul nu o poate ajunge.

Speranta odata împlinita lasa gustul amar al propriei sale lipse.

Speranta este zarul pe care l-a ales Dumnezeu la masa mântuirii acestei lumi a norocului pierdut.

Speranta este fata neînteleasa a Destinului.

Oare ce ar fi daca am întelege propriul nostru Destin?Traim cu speranta ca nu-l vom întelege niciodata!

Speranta se culca alaturi de pacat si se trezeste în bratele mântuirii.

Speranta nu va trisa niciodata un suflet abatut.

Speranta va minti întotdeauna si negresit mai mult decât tine.

Speranta este cel mai apropiat partener.

Nicaieri nu vei gasi mai multa mila si întelegere decât la sânul sperantei.

Speranta nu te va parasi niciodata în schimb va pleca prima când se va împlini dorinta.

Doar prin speranta vei afla de fiecare data frumusetea.

Numai speranta te lasa sa faci întotdeauna ceea ce vrei.

Speranta este focul mistuitor al sufletului care nu poate întelege moartea.

Speranta surprinde de fiecare data Destinul, fara sa îl poata prinde vreodata.

Speranta asculta numai de adevarul iluziei si atât.

Speranta nu te asteapta niciodata fiind mereu cu tine, în schimb adevarul, te asteapta de fiecare data.

Speranta este calea întoarsa de la moarte al carei adevar duce întotdeauna numai la portile mortii.

Speranta este fericirea de a sti ca poate exista fericirea oricât de absurd ar fi adevarul acesteea.

Speranta nu te întreaba niciodata cât ci îti va da totul.

Speranta este urma norocului care s-a pierdut la facerea lumii.

Speranta este libertatea de a sti ca poti muri mereu mai încolo.

Cu cât vei cunoaste mai mult din Iluzia Vietii cu atât te va parasi mai repede speranta si invers.

Speranta este atât harul cât si darul celui care nu vrea sa stie prea multe.

Speranta nu oboseste niciodata în inima celui care vrea sa cuprinda absolutul, însa moare daca acesta întelege ca pentru el absolutul este o Iluzie a Vietii.

Speranta face casa buna cu oricine atât timp cât nu e întrebata niciodata cu exactitate de adevar.

Ce poate fi mai frumos decât sa observi speranta din ochii care plâng iubirea unei eternitati pierdute?

Speranta este unicul prieten care va fi cu noi înaintea mortii.

Cum ar arata iubirea fara de speranta?Oare nu si-ar pierde cu desavârsire firea?Si atunci?

Cel care spera nu moare niciodata.

Speranta nu poate fi atinsa niciodata.

Cine a prins vreodata speranta?

Ce poate fi dincolo de speranta decât Destinul?

Îti lipseste speranta?Priveste moartea!

Viata este speranta de dinaintea mortii.

Nu te întelege speranta?Atunci esti mort.

Speranta te ajuta sa înveti cum sa mori, iar moartea sa speri cum sa traiesti.

Speranta este orizontul împlinirii pe care îl vei prinde doar în moarte.

Speranta nu poate lipsi din viata, fiind sensul vietii.

Oare ce s-ar face speranta daca nu ar fi orizontul care alearga mereu de tine fara sa îl poti cuprinde vreodata.

În spatele sperantei sta mereu Destinul.

Speranta este valul care nu trece niciodata dincolo de împlinire.

Speranta este insula din oceanul desertaciunii.

Speranta nu te poate doborî decât atunci când refuzi viata.

Speranta este moartea oricarei împliniri.

Sorin Cerin ( 25 noiembrie 1963 la Baia Mare ) este un filosof, autor de aforisme, eseist, poet şi prozator român , născut pe numele Hodorogea Sorin Din 1987 ia numele de Cerin prin căsătoria sa cu Cerin Mariana. Motivează acest gest prin faptul că era fiul vitreg al celui căruia îi purta numele Sorin Cerin este un important scriitor contemporan supus cenzurii şi interdicţiei totale pe enciclopedia Wikipedia.

Un interviu maraton cu filozoful Sorin Cerin de Laurentiu Fulga

Romania adevarata, interviu cu Petre Tutea

Romania adevarata, interviu cu Petre Tutea

Petre_TuteaPetre Ţuţea (6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, judeţul Argeş –  3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof, economist şi om politic român de origine aromână.

Libertatea omului e partea divină din el.

Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-şi mai aparţine.

Petre Ţuţea a vazut lumina zilei la 6 Octombrie 1902 în satul Boteni, Muscel, în familia unui preot. Urmează liceul Neagoe Basarab din Câmpulung, Gh. Bariţiu din Cluj; Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, Universitatea Humboldt din Berlin unde studiază formele de guvernământ. Termină ca doctor în economie politică şi drept si devine discipol al lui Nae Ionescu.