Henri Coandă (7 iunie 1886 – 25 noiembrie 1972)

Henri Marie Coandă (7 iunie 1886 – 25 noiembrie 1972) a fost un academician şi inginer român, pionier al aviaţiei, fizician, inventator, inventator al motorului cu reacţie şi descoperitor al efectului care îi poartă numele.

Henri Coandă s-a născut la Bucureşti la 7 iunie 1886, fiind al doilea copil al unei familii numeroase. Tatăl lui fusese generalul Constantin Coandă, fost profesor de matematică la Şcoala naţională de poduri şi şosele din Bucureşti şi fost prim-ministru al României pentru o scurtă perioadă de timp în 1918. Mama sa, Aida Danet, a fost fiica medicului francez Gustave Danet, originar din Bretania.

Încă din copilărie viitorul inginer şi fizician era fascinat de miracolul vântului, după îşi va şi aminti mai târziu.

Datorită firii sale şi spiritului inventiv care nu se împăcau cu disciplina militară, el a cerut şi obţinut aprobarea de a părăsi armata, după care, profitând de libertatea recâştigată, a întreprins o lungă călătorie cu automobilul pe ruta Isfahan – Teheran – Tibet. La întoarcere pleacă în Franţa şi se înscrie la Şcoala superioară de aeronautică şi construcţii, nou înfiinţată la Paris 1909, al cărei absolvent devine în anul următor 1910, ca şef al primei promoţii de ingineri aeronautici.

Avionul cu reacţie al lui Coandă (realizat în 1910) - Coandă-1910.

Cu sprijinul inginerului Gustave Eiffel şi savantului Paul Painlevé, care l-au ajutat să obţină aprobările necesare, Henri Coandă a efectuat experimentele aerodinamice prealabile şi a construit în atelierul de carosaj al lui [Joachim Caproni primul avion cu propulsie reactivă de fapt un avion cu reacţie, fără elice, numit convenţional Coandă-1910 pe care l-a prezentat la al doilea Salon internaţional aeronautic de la Paris 1910.

Henri Coandă revine definitiv în ţară în 1969 ca director al Institutului de creaţie ştiinţifică şi tehnică (INCREST), iar în anul următor, 1970, devine membru al Academiei Române. Henri Coandă moare la Bucureşti, pe data de 25 noiembrie 1972, la vârsta de 86 de ani.

Inventii:

* Platformă mobilă pentru experimente aerodinamice. Dispozitivul era montat pe un tren, iar experimentele se desfăşurau în mişcare, la o viteză de 90 km/h, pe linia Paris-Saint Quentin. Astfel a putut face determinări cantitative aeronautice, folosind un tunel de vânt cu fum, o balanţă aerodinamică şi o cameră fotografică specială, de concepţie proprie. Datorită acestor experimente a stabilit un profil de aripă funcţional pentru viitoarele sale avioane.
* 1911: În Reims, Henri Coandă prezintă un avion dublu motor cu o singură elice.
* 1911-1914: În calitatea sa de director tehnic al Uzinelor Bristol, Henri Coandă proiectează câteva avioane „clasice” (cu elice) cunoscute sub numele de Bristol-Coandă. În 1912 unul dintre ele câştigă premiul întâi la Concursul internaţional al aviaţiei militare din Anglia.
* 1914-1916: Henri Coandă lucrează la Dalauney-Belleville Airplanes în Saint Denis. Aici proiectează trei tipuri de aeronave, dintre care cel mai cunoscut este Coandă-1916, cu două elici apropiate de coada aparatului. Coandă-1916 este asemănător cu avionul de transport Caravelle, la proiectarea căruia de fapt a şi participat.
* Invenţia unui nou material de construcţie, beton-lemnul, folosit pentru decoraţiuni (de exemplu la Palatul culturii din Iaşi, ridicat în 1926, decorat în totalitate cu materialul lui H. Coandă)
* 1926: În România, Henri Coandă pune la punct un dispozitiv de detecţie a lichidelor în sol. E folosit în prospectarea petroliferă.
* În Golful Persic inventatorul român construieşte un echipament oceanic de depozitare a petrolului extras departe de malul mării.
* Efectul Coandă. Primele observaţii le face cu ocazia studierii primului avion cu reacţie din lume, Coandă 1910. După ce avionul decola, Henri Coandă observă că flăcările şi gazul incandescent ieşite din reactoare tindeau a rămâne pe lângă fuzelaj. Abia după peste 20 de ani de studii ale lui şi altor savanţi, inginerul român a formulat principiul din spatele aşa-numitului efect Coandă, numit astfel de profesorul Albert Metral.

Din blogosfera.

Theodora.EU I-AS SPUNE LISTA TRADATORILOR DE NEAM SI TARA

Elisa.Petunia roz

Ioan Usca.Dreptate fortuită

Mirela Pete. Strawberries, cherries and an angel’s kiss in spring

Tavi.CANCELARUL BASESCU LUAT IN COLIMATOR DE PSD

Reclame

Louis Braille,inventatorul sistemului Braille de tipărire şi scriere pentru nevăzători


Am vazut o emisiune in care se vorbea despre scolile pentru nevazatori si cat de greu le este celor de acolo, atat elevi cat si profesori, sa desluseasca tainele cititului si scrisului cu asa de putine masini speciale.Si nu numai atat, lipsesc cartile pentru nevazatori, carti scrise in Braille.

Asociaţia Nevăzătorilor din România

Louis Braille (4 ianuarie 1809 –  6 ianuarie, 1852) a fost pedagog francez, care a inventat şi dezvoltat sistemul Braille de tipărire şi scriere pentru nevăzători.

Louis Braille s-a născut în 4 ianuarie 1809 la Coupvray, un mic sat situat la 40 km de Paris. La vârsta de 3 ani, în 1812, în urma unui accident produs în atelierul de pielărie al tatălui său, îşi pierde vederea.

Între 1816 şi 1818 urmează cursurile şcolii comunale din Coupvray, iar în 15 februarie 1819 intră la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători (Institution Royale des Jeunes Aveugles – INJA) din Paris.

Din 1822 Louis Braille experimentează procedeul „scrierii nocturne” elaborat de Charles Barbier şi începe cercetările sale pentru elaborarea unui nou sistem de scriere pentru nevăzători, terminând Alfabetul Braille în 1824. Studiază algebra, gramatica şi geografia, iar în 1827 transcrie în alfabetul Braille elementele de gramatică. În 1828 aplică sistemul Braille la notaţia muzicală. În anul 1833 Louis Braille este numit profesor la Institutul Regal al Tinerilor Nevăzători din Paris.

În 1834 se trece de la scrierea Braille pe o parte a paginii, la imprimarea faţă/verso. Iar în luna mai a aceluiaşi an, Louis Braille îşi prezintă sistemul de scriere la expoziţia de industrie. Din 1836 Louis Braille se implică în rezolvarea unor probleme privind relaţiile dintre comunitatea persoanelor nevăzătoare şi văzători. În 1847 experimentează procedee pentru imprimarea limbajului Braille.

Sârma ghimpată

Cand am citit in calendarul zilei ca in 27 octombrie 1873,  Joseph F. Glidden, un fermier american, a inventat sârma ghimpată, mi-a aparut in fata ochilor o imagine:un tarc mare, ingradit cu sârma ghimpată in care se plimba ei, ticalosii care ne conduc spre iad.

Primul zbor din lume cu un aparat mai greu decat aerul(Traian Vuia)

Avionul Vuia I pe data 18 martie 1906

Eu nu am căutat niciodată gloria, fiindcă ştiu că gloria pierde adesea pe om. Eu nu lucrez pentru gloria mea personală ci lucrez pentru gloria geniului uman. Ce importanţă are cine a făcut aceste lucruri, important este că ele există.” (Traian Vuia)

Traian Vuia a venit pe lume în vara anului 1872, la 17/29 august, în localitatea Surducu Mic, din Judeţul Timiş. Astăzi, localitatea îi poartă, în semn de recunoştinţă numele.

Între 1884-1892 Traian Vuia s-a aflat la Lugoj, unde a urmat studiile liceale. În această perioadă a construit mai multe modele de aparate de zbor de tipul zmeelor. Dupa ce a trecut examenul de bacalaureat, în anul 1892, Traian Vuia a plecat la Budapesta. S-a înscris la Politehnică, dar veniturile pe care le avea nu i-au permis să urmeze decât Facultatea de Drept.

La 6 mai 1901, Traian Vuia îşi ia doctoratul în ştiinte juridice solicitând, în conformitate cu drepturile minime pe care le avea un student român, ca diploma eliberată să fie redactată în limba latină şi nu în limba maghiară.

După absolvirea facultăţii, a  ales să urmeze calea zborului şi a progresului, hotărând să-şi pună în practică ideile la Paris. La plecarea de acasă, i-a spus mamei sale:

Mă duc departe, la Paris, dar lasă, mamă, să nu-ţi pară rău; că am să viu de acolo în zbor sau n-am să mai vin niciodată acasă.

Ambiţiosul inventator purta cu el proiectul „aeroplanului-automobil”, pe care îl va prezenta, prin comparaţie cu alte aparate de zbor de la acea vreme, în cadrul unei conferinţe ţinută la Aeroclubul Francez.

În februarie 1903 prezintă în faţa Academiei de Ştiinţe pariziene „Proiectul aeroplanului-automobil”. Ca orice idee care depăşeşte timpul său, proiectul a fost primit cu scepticism:

Găsirea unei soluţii la problema zborului cu un aparat mai greu decât aerul este o himeră.

Totuşi, inginerul român nu se descurajează şi îşi brevetează în acelaşi an apartul de zbor conceput el.

De acum, toate eforturile lui Vuia se vor îndrepta către construcţia efectivă a aeroplanului-automobil. Piedicile nu erau puţine, dar cel mai mult îl preocupa tipul de motor cu care să înzestreze aparatul “Vuia I”.

Avea nevoie de un motor uşor care să-i asigure propulsia şi sustenaţia.

Dacă un asemenea motor nu exista de fapt, cauza nu era imposibilitatea de a-l construi ci indiferenţa şi dispreţul fabricării de motoare pentru maşina de zbor şi pentru cei ce căutau să o realizeze,

avea să declare inginerul câţiva ani mai târziu. În aceste condiţii, inventatorul s-a văzut nevoit să construiască el însuşi motorul, bazându-se pe cunoştinţele sale de mecanică şi termodinamică.

Carte poştală cu Vuia şi avionul său

Pe 18 martie 1906, la Montesson, în apropiere de Paris,Traian Vuia realizeaza primul zbor din lume cu un aparat mai greu decat aerul, condus exclusiv prin mijloace proprii de bord. Aeroplanul-automobil a rulat 50 de metri pe sol, iar apoi s-a înălţat singur la o înălţime de aproximativ un metru, străbătând în zbor 12 metri. Din păcate, după 12 metri, elicea s-a blocat şi motorul s-a oprit brusc, lovindu-se de un copac. Deşi a durat doar câteva clipe, zborul a reuşit. Românul Traian Vuia pusese piatra de temelie a aeronauticii moderne.
În 1950, Vuia revine în ţară, grav bolnav. Se stinge din viaţă la Bucureşti, în acelaşi an, la 3 septembrie, scurt timp după repatriere. Este înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti.altermedia.info

Expoziţia Memorială „Traian Vuia”, satul Traian Vuia, comuna Traian Vuia.

Aeroportul din Timisoara poarta numele marelui inventator Traian Vuia .