Sărăcia,Bogdan Petriceicu Hasdeu


Sărăcia
de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Sărăcia cea flămândă
Ca puşcaşul stă la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!

Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămaşă ferecată
Apăra p-un cavaler!

Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
Bătrâneţele-au sosit!
Zile reci şi fără soare,
Ca un negru şir de cioare
Pe cadavrul părăsit!

Munca geme şi suspină
Şi se roagă la odină,
– Invalid neputincios,
Care după lungi campanii,
Când apar din nou duşmanii,
Fără voie cade jos!

În zadar ca mai-nainte
Îmi azvârl trudita minte
Colo-n sferele de sus:
Ea se-nalţă o bucată,
Şi s-afundă desperată,
Ca lumina în apus!

Totuşi, surdă la durere,
Lumea strigă, lumea cere,
Lumea strânge birul ei!
Dându-i spirit pentru pâine,
Ea-ţi dă oase ca la câine:
Schimb de cărnuri şi idei!

Şi de ţi-a secat izvorul,
Te turteşte cu piciorul,
Scuipă ca-ntr-o cârpă rea;
Căci pe lume n-o atinge
Că fitilul, ce se stinge,
Ars-a numai pentru ea!…

Sărăcia cea flămândă
Stă ca un puşcaş la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!…

Bogdan Petriceicu Hasdeu-Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, istoric, om politic şi scriitor român

Bogdan Petriceicu Hasdeu, născut Tadeu Hasdeu, (16 februarie 1836, Cristineşti, Hotin (azi Ucraina) — 7 septembrie 1907, Câmpina) a fost un scriitor şi filolog român din familia Hâjdău, pionier în diferite ramuri ale filologiei şi istoriei româneşti. Academician, enciclopedist, jurist, lingvist, folclorist, publicist, istoric şi om politic, Hasdeu a fost una dintre cele mai mari personalităţi ale culturii române din toate timpurile.

Marius Oprea: „Suntem conduşi de circa 10.000 de ticăloşi”

Istoricul Marius Oprea spune că viaţa politică şi economia sunt influenţate în continuare, în proporţie de 40%, de foşti activişti de partid, securişti şi birocraţi ai vechiului regim.Şi-a dedicat cariera studierii regimului comunist şi aparatului represiv al acestuia, activitate ce i-a atras, deopotrivă, simpatii şi antipatii. Marius Oprea nu se dă bătut nici acum, cu toate că pare să treacă printr-o cumpănă profesională. Zvonul înlocuirii sale din funcţia de preşedinte al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România capătă, pe zi ce trece, mai mult contur.

Marius Oprea îl acuză pe Vladimir Tismăneanu că face presiuni în acest sens, deşi a semnat alături de el raportul pe baza căruia preşedintele Băsescu a condamnat comunismul în faţa Parlamentului.
Totuşi,  spune că nu are ce să-i reproşeze din punct de vedere moral şi intelectual lui Vladimir Tismăneanu. Consideră incidentul drept unul „de parcurs” şi preferă să se concentreze în continuare asupra muncii de la Institut. Crede că în ultimii 20 de ani comunismul s-a privatizat şi numără 10.000 de ticăloşi care profită încă de privilegiile dobândite înainte de 1989. Despre toate acestea şi multe altele vă invităm să citiţi în rândurile care urmează.

aici,adevarul.ro

Nicolae Iorga( 17 ianuarie 1871 – 27 noiembrie 1940)

Nicolae Iorga ( 17 ianuarie 1871, Botoşani – 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeţul Prahova) a fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar şi academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi Hristu Cândroveanu „UN veac de poezie aromână”).
Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Române. În 1894, la 24 de ani, obţine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din Bucureşti. Din 1911 este membru activ al Academiei Române. Începând din 1908 ţine cursuri de vară la Vălenii de Munte, judeţul Prahova.

„Ţara noastră are, înainte de toate, o datorie: aceea de a munci. Munca, adevărată şi spornică, nu se poate face decât prin solidaritate naţională”.

Democrat înseamnă cineva care vrea să înalţe poporul pe umerii săi, nu cineva care vrea să se înalţe el pe umerii poporului.

Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât cel care-l caută.

Insulta e declaraţia înfrângerii.

Un învăţat are două datorii: să înveţe necontenit şi să înveţe necontenit pe alţii.

La sfârşitul fiecărei zile socoteşte nu ceea ce alţii au făcut faţă de tine, ci ceea ce ai făcut faţă de alţii.

Codurile de bare


26 iunie 1974 : Prima utilizare comercială a codurilor de bare într-un supermarket american din Troy, Ohio.
În fiecare zi întâlnim coduri de bare peste tot în jurul nostru. Le putem vedea în magazine, pe corespondenţă, facturi, etc. De acum preţurile au fost înlocuite de codurile de bare.

Codurile de bare pot fi folosite în orice societate şi în toate industriile producătoare sau de desfacere.

Ele sunt folosite în mai multe sisteme.

Codurile de bare pot fi descrise ca un cod „Morse optic”. O serie de bare negre pe un spaţiu alb dau naştere codului de bare. Există mai multe formate de coduri de bare.

Codurile de bare sunt citite şi decodate cu ajutorul scanerelor care măsoară reflexia luminii şi interpretează codurile în numere şi litere şi le trimit spre gestionare unui calculator. Din cauză că există multe formate de coduri de bare s-a ajuns ca un scaner să recunoască mai multe formate liniare şi bidimensionale.
Istoria codurilor de bare

În 1932 un grup de studenţi de la Universitatea Harvard conduşi de Wallace Flint au demarat un proiect destul de îndrăzneţ.

Produselor le erau anexate puncte de reper din cataloage de produse şi erau centralizate într-o bază de date. Codurile de bare, în forma modernă, au început să apară în 1948.

Mai multe despre codurile de bare si istoricul lor gasiti aici.

Ziua internaţională a femeii

La multi ani tuturor femeilor de ziua lor!La multi ani tuturor mamelor!Sa fiti iubite!


tulips1

Prima zi Internaţională a Femeii s-a ţinut în 19 mai 1911 în Germania, Austria, Danemarca şi în alte câteva ţări europene. Data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată în 1848, regele Prusiei a trebuit să facă faţă unei revolte armate şi a promis că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.

Un scurt istoric al Zilei Internationale a femeii.În 1908, în ultima duminică a lunii februarie, femeile socialiste din Statele Unite au organizat prima Zi a Femeilor, cu demonstraţii ample prin care se cerea dreptul de vot, precum şi drepturi politice şi economice pentru femei. Liga Uniunii Sindicale a femeilor a plătit cauţiunile pentru grevistele arestate.

În 1910 pe Ziua Femeilor au pus stăpânire socialiştii şi feministele în Statele Unite. În acelaşi an a avut loc la Copenhaga cea de-a doua conferinţă a femeilor socialiste unde s-a propus ca Ziua Femeilor să devină o sărbătoare internaţională, ceea ce s-a şi întâmplat. Clara Zetkin (activistă socialistă din Germania,a organizat pentru prima oară Ziua Internaţională a Femeii) a afirmat atunci că ar trebui stabilită o zi în care femeile să-şi ceară drepturile.
Cea mai memorabilă zi a femeii a fost sărbătorită în martie 1917, în Petrograd (actualul Sankt Petersburg) când femeile au demonstrat pe stradă în 7 martie, protestând faţă de închiderea muncitorilor pe o platformă de armament. Soţiile, fiicele şi mamele acestora, multe dintre ele oprimate ca prostituate, au cerut încetarea acestei umilinţe şi sfârşitul foametei cu care se luptaseră în ultimii trei ani.

Multe s-au întâmplat de-a lungul timpului de Ziua Femeii, unul dintre lucrurile spectaculoase petrecându-se în Iran, în 1982, când femeile au recurs la unul dintre cele mai curajoase gesturi ale existenţei lor: şi-au dat la o parte, întreaga zi, vălul care le acoperea faţa.
mediafax.ro

Clara Zetkin-Pentru eliberarea femeii

„Socialiştii trebuie să ştie că în dezvoltarea economică actuală, munca femeilor este o necesitate; că tendinţa naturală a muncii executate de femei va duce la reducerea orelor de lucru, pe care trebuie să le presteze orice individ din această societate şi la creşterea bogăţiilor din societate. Nu concurenţa forţei de muncă feminine este cea care se face vinovată de scăderea salariilor bărbaţilor, ci exploatarea femeilor prin muncă de către capitalişti.

Cei care îşi scriu pe stindarde eliberarea tuturor fiinţelor umane nu trebuie să condamne o jumătate întreagă a omenirii la dependenţă economică şi, implicit, la sclavie politică şi socială. Aşa cum muncitorii se află sub jugul capitaliştilor, la fel şi femeia se află sub jugul bărbatului; iar ea va rămâne sub jugul lui până când nu va putea să devină independentă economic. Condiţia indispensabilă pentru dobândirea independenţei economice este munca. Dacă vrem să facem din femei fiinţe umane libere, membri ai societăţii egali în drepturi cu bărbaţii, atunci nu trebuie să desfiinţăm sau să limităm munca femeilor decât în anumite cazuri singulare şi concrete.”
Clara Zetkin-Educaţia copiilor – o îndatorire a ambilor părinţi

„Aşa cum bărbatul şi femeia participă în mod egal la actual conceperii, ei trebuie să participe în mod egal şi la educarea copiilor lor, pentru că educaţia este un al doilea şi, deseori, cel mai important act de concepere. De aceea trebuie ca puterea spirituală şi morală atât de necesară în procesul educaţional să fie împărţită în mod armonios între bărbat şi femeie. Declarăm aşadar că educaţia nu trebuie să fie doar o lucrare a mamei, ci a ambilor părinţi .
„Drepturile femeii”

Ziua mamei isi are originea in festivalul dedicat mamei zeilor, pe nume Rhea in Grecia Antica. Aceasta era sotia lui Cronos ( zeul timpului) si mama tuturor zeilor si zeitelor din Olimp.

In perioada anilor 1600, in Anglia, se celebra „Sambata mamelor” in saptamana a patra a postului Pastelui pentru a sarbatori mamele. In acea perioada majoritatea erau oameni saraci ce lucrau ca servitori pentru cei bogati, iar cu ocazia Zilei mamei, ei o celebrau in casa stapanului lor, iar mamele aveau permisiunea de a o petrece alaturi de persoanele dragi.
Odata cu aparitia crestinismului, „Mama Biserica” a inlocuit treptat „Mama Zeita”, majoritatea ceremoniilor ce cinsteau pe Cybele au devenit ceremonii pentru cinstirea Mariei, mama lui Iisus Hristos. Mamele reprezentau puterea spirituala ce ne-a dat nastere si ne protejeaza. Cu timpul, cele doua sarbatori s-au amestecat si au devenit una singura, numita „Ziua Mamei”.

Cand Dumnezeu a creat mamele