„Nu mă-mpiedica de-a plînge…”, Iulia Hasdeu

Nu mă-mpiedica de-a plînge…
de Iulia Hasdeu

Nu mă-mpiedica de-a plînge
Dacă am darul lacrimei
Durerea în plîns o poţi înfrînge
Şi speri ceva în boaba ei.

Nu ştii că-n plîns de-atîtea ori
Poţi să-ntrevezi o rază nouă
Şi că-i la fel cum pentru flori
E-o reîmprospătată rouă?

Nu ştii că plînsu-i izbăvire
La orice inimă înfrîntă?
E ultima înveselire
Ce-adesea durerea o cîntă.

Cînd plîngi speranţa nu te-nfrînge
Şi vezi ceva în raza ei
O, lasă-mă, amice–a plînge
Dacă am darul lacrimei.

Iulia Hasdeu, scriitoare şi poetă de limbă franceză, copil genial, s-a născut la Bucureşti la 2 noiembrie 1869 şi a decedat la Bucureşti la 23 septembrie 1888.

Iulia Hasdeu – Genialul copil al culturii romane & viata de apoi.

Iulia Hasdeu

Iulia Hasdeu, fiica scriitorului B.P. Hasdeu s-a nãscut la Bucuresti in 2 noiembrie 1869 si a decedat tot aici in 1888. A fost un copil supradotat, la opt ani neîmpliniti, Iulia Hasdeu trecând examenele cumulate ale celor patru clase primare.

La 11 ani a absolvit Colegiul National „Sfântul Sava” iar în paralel a urmat cursurile Conservatorului de muzicã din Bucuresti, a plecat la studii la Paris. A studiat la Sorbona incepand de la 16 ani, uimindu-si profesorii cu talentul sãu. Primul ei volum de poezii, Bourgeons d”Avril, scris în 1887, apare doi mai mai târziu sub pseudonimul Camille Armand.

A murit la 18 ani de tuberculozã si a fost inmormântatã la Cimitirul Bellu. Tatãl ei, foarte afectat de moartea ei i-a construit un castel la Câmpina: Castelul Iulia Hasdeu.

O, Doamne!
de Iulia Hasdeu

O, Doamne! Cer iertare, aş vrea acum să mor!
N-am şaisprezece ani! Dar viaţa mea-i amară,
Şi inima mi-e tristă, speranţele nu cobor
Şi fără de prieteni, ruina mă-mpresoară!

Mai bine e să mor. Nici nu mai pot să plâng,
Şi lacrimile au un farmec ne-ntrecut …
Când nu mai pot de-o vreme nici lacrimi să mai strâng,
Vreau moartea să-mi aducă odihna ei de lut.