Ziua Mortilor

Ziua Mortilor, Luminatia, Luminatiile se sarbatoreste in 1 noiembrie, mai ales in Transilvania, Banat si  Maramures si oriunde traiesc catolici.

1 noiembrie e ziua cand o mare parte a romanilor, indiferent de religie sau natie, mergem la cimitir sa puna flori si lumanari pe mormintele celor disparuti.Valoarea unui om consta nu doar in importanta pe care o da vietii, ci si a respectului fata de memoria celor care nu mai sunt.


Toti curata mormintele inainte de 1 noiembrie:se smulg buruienile,se matura, se spala crucea, gunoaiele stranse se arunca in locuri special amenajate.Pe mormintele curatate se pun lumanari si flori,fiecare se roaga pentru sufletele celor plecati.

In seara de 1 noiembrie ,cimitirele sunt luminate, iluminate.Si acum cateva randuri despre acest obicei.Sarbatoarea si ceremonia sunt de origine catolica.Sarbatoarea catolica „Ziua Tuturor Sfintilor” s-a transformat, in Transilvania, in „Ziua Mortilor”, fiind numita in unele zone si „Luminatia”.

In timp, acest obicei al cinstirii celor trecuti in nefiinta a fost adoptat si de ortodocsi, de luterani, calvini si unitarieni, fiind acum o sarbatoare care aduna in jurul mormintelor zeci de mii de credinciosi. In traditia Bisericii Romano si Greco-Catolice, o parte din sufletele celor morti care nu au fost nici sfinti si nici damnati ajung in Purgatoriu, unde se curata de pacate pentru a putea intra in Rai. Desi Biserica Ortodoxa nu recunoaste existenta Purgatoriului, cei mai multi dintre enoriasii sai din Transilvania, care provin din randul fostilor credinciosi greco-catolici, au pastrat sarbatoarea.

Mai multe despre acest obicei cititi pe celalalt blog al meu, aici.

Din blogosfera.

Caius.Ştire şocantă

Ioan Usca.Basm indian

Mirela Pete.Cel mai scump parfum din lume: “Abeille de Guerlain”

Tavi.FRANKS II DA CU TIFLA LUI BASESCU:VA DAM URMATOAREA TRANSA IN IANUARIE 2011!

Gina.gaudeamus igitur

Daurel.M-ar interesa cât plãteste…

Theodora.De ce vrea PDL sa distruga invatamantul romanesc?

Elisa.Să preţuim păpădia

 

Reclame

Obiceiul Udatului fetelor a doua zi de Pasti

Update:Obiceiul udatului de Paşti.În Ardeal, există obiceiul „udatului” în a doua zi de Paşti. Tinerii udă fetele şi femeile din familie sau din vecini. Odinioara, obiceiul era diferit.

In mai multe zone ale tarii exista obiceiul ca a doua zi de Pasti, tinerii sa stropeasca fetele, iar acestea la randul lor sa le dea baietilor de baut si sa le ofere daruri, caci se crede ca nici unei fete nu-i va merge bine daca nu este udata. Inainte vreme, stropitul se facea cu apa de fantana; astazi este datina ca fetele sa fie udate cu apa de colonie.

Una dintre legendele care explica acest obicei spune ca a doua zi de Pasti o fata crestina vindea oua. De la ea cumpara o fata pagana. Cele doua intrand in vorba, prima ii explica legea crestineasca, dar cea de-a doua, neincrezatoare, ii spune: „Te-oi crede daca s-or inrosi ouale pe care mi le-ai vandut!” Pe data, ouale s-au inrosit, iar de spaima, fetele au lesinat amandoua. Trecand pe acolo doi flacai, le-au vazut si le-au stropit cu apa de la fantana. Revenindu-si, fetele le-au daruit drept rasplata oua inrosite, iar pagana s-a increstinat.
Cititi despre mai multe obiceiuri si traditii de Pasti

Ce au în comun oul, crucea şi iepuraşul ?

Articol de Lea Berzuc, preluat de pe rfi.ro

Ca orice sărbătoare, Paştele este însoţit de mai multe simboluri : fie născute în perioada creştină, fie pre-creştine, dar asimilate de ortodocşi şi catolici Morţii şi Învierii lui Iisus. Paştele este simbolizat astfel de cruce, de lumânările aprinse în noaptea Învierii, de mielul pascal şi de oul roşu.

Născute din chiar Noul Testament, două simboluri sunt strâns legate de Paşte: Crucea pe care a fost răstignit Iisus şi care a devenit simbol al creştinătăţii în anul 325, printr-o hotărâre a Consiliului de la Niceea şi Mielul, cel care îl simbolizează pe însuşi Iisus, care s-a jertfit pentru omenire.

Mielul şi sacrificiul lui ritualic apar însă şi în Vechiul Testament şi sunt legate de Paştele evreilor, acel Pesah, care în ebraică înseamnă „trecere dincolo” şi în cazul poporului evreu a însemnat ieşirea de sub robia egiptenilor.

Un alt simbol este lumânarea reprezentând lumina Învierii. Creştinii o păstrează şi o reaprind în orice moment mai dificil, pentru a le lumina calea spre o ieşire.
Paştele este asociat însă cel mai des de creştini cu oul : în tradiţia populară românească acesta simbolizează mormântul lui Iisus, care s-a deschis la Învierea din morţi, de unde se spune că vine şi tradiţia ciocnirii ouălor.

Dar de ce ouă roşii ? Colorarea lor vine din tradiţii pre-creştine, însă credincioşii i-au asociat propria lor legendă : se spune astfel că Fecioara Maria a venit să-şi vadă fiul răstignit, cu un coş cu ouă, care s-au înroşit de la sângele curs de pe cruce.

Cel mai recent simbol, contestat de unii preoţi este iepuraşul : el apare menţionat ca simbol pascal abia în secolul al XVI-lea în Germania, de unde trece în Statele Unite dus de imigranţii germani. Iepurele e însă un simbol pre-creştin, semnificând Învierea, sporul şi fecunditatea.