Oase plângând,Nichita Stănescu

Oase plângând

de Nichita Stănescu

Dacă scuturi din mine
toţi strămoşii mei,
până la urmă,
până la urmă
va cădea din mine
o stea!
Ce viaţă, doamne, se mai înghesuie
să curgă
printre doi stâlpi!

In 13 decembrie 1983 a plecat intro lume mai frumoasa, Nichita Stănescu, poet, eseist român, laureat al Premiului Herder ( 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova — 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti).

Dan Spătaru ar fi implinit 70 de ani

Dan George Spătaru ( 2 octombrie 1939, Aliman, Constanţa – 8 septembrie 2004, Bucureşti) a fost un cântăreţ român de muzică uşoară.

Dan Spataru: Interviul unei vieti

Remember 11 septembrie 2001

Ziua de 11 septembrie a fost declarata, printr-un decret prezidential,Ziua Patriotilor,in memoria celor care au murit sau au fost raniti in acel 11 septembrie insangerat.

Remember Louis de Funès

Louis de Funès(născut Louis Germain David de Funès de Galarza la 31 iulie 1914 – 27 ianuarie 1983) a fost unul din marii actori francezi de film.

S-a bucurat de un succes enorm în majoritatea ţărilor Europei şi vestul Asiei timp de mai mulţi ani, dar a rămas aproape necunoscut în ţările anglofone. Într-un sondaj de opinie din 1968 a fost votat cel mai popular actor francez. [1] Majoritatea filmelor sale de succes, ca de exemplu cele din seria Jandarmul din Saint-Tropez (Le gendarme de Saint-Tropez), sunt bazate pe gaguri vizuale (slapstick); deşi de Funès putea interpreta şi roluri serioase cu o subtilitate suficientă, a fost renumit mai ales pentru grimasele şi expresiile faciale exagerate.

Trandafirul Louis de Funès

Amália Rodrigues,”regina fado-ului”

Amália da Piedade Rebordão Rodrigues s-a nascut in 23 iulie 1920 († 6 octombrie 1999) .A fost cantareata si actrita portugheza,regina Fado-ului.

Fado  este numele unui gen muzical interpretativ şi melodic care a luat nastere în Lisabona începutului secolului al 19-lea, dar foarte probabil are origini mult mai timpurii.

Fado este caracterizat prin melodii melancolice şi versuri tânguitoare, care se referă foarte frecvent la mare, la trecutul maritim glorios al lusitanilor şi/sau la viaţa săracilor. Acest gen muzical este de obicei asociat cu cuvântul portughez saudade, care descrie „tânjirea după ceva” sau „dorinţa puternică de ceva” (acest „ceva” fiind, de cele mai multe ori, intraductibil în cuvinte, dar probabil foarte aproape de semnificaţia cuvântului românesc dor).

Sa ne amintim de Sergiu Celibidache

Sergiu Celibidache – La forza del destino (overture), Giuseppe Verdi(video)

Sergiu Celibidache  dirijand Bolero-Ravel(video)

Sergiu Celibidache ,dirijor şi compozitor român, membru de onoare al Academiei Române s-a născut in 28 iunie 1912 la Roman, în Moldova. Primii ani după liceul absolvit în orașul natal şi i-a petrecut la Iaşi, unde ia lecţii de pian şi compoziţie, apoi se înscrie la cursurile de filozofie şi matematică ale Universităţii din Bucureşti.

În 1936 pleacă la Berlin unde studiază la Academia de Muzică, având ca profesori pe Walter Gmeindl şi Heinz Tiessen (compoziţie), Fritz Stein (arta dirijatului).  Pentru activitatea sa artistică, Sergiu Celibidache a primit diverse distincţii, printre care: cetăţean de onoare al oraşului München (1992), membru de onoare al Academiei Române (1992), doctor honoris causa al Universităţii din Iaşi (1992), Ordinul Maximillian pentru Ştiinţă şi Artă (Germania, 1993).

A murit la 14 august 1996, la reședința sa din comuna La Neuville-sur-Essonne, departamentul Loiret (în apropiere de Paris).

„O stea pin ceruri” de Mihai Eminescu

stars in the sky

Update:,blogul lui Tavi.Luceafarul in recitarea lui George Vraca.

O stea pin ceruri

de Mihai Eminescu

O stea pin ceruri o văd că trece

Şi eu un nume i-am pus din zbor,

Numele unei inime rece,

Fără fior.

Ea nevăzută acum se stinge,

Nimeni în zboru-i n-o-a urmărit;

Numai un ochi singur umed o plânge

Căci o-a iubit.

Ştiţi de ce stelei i-am dat un nume,

Numele unui suflet răcit,

Ce-acuma palid, uitat de lume,

A-mbătrânit?

Pentru că ochiul ce lăcrimează

După-acea steauă care s-a stins

Este-al meu suflet ce meditează,

E-ochiul meu plâns.

In   15 iunie 1889, Bucureşti,a murit poetul national Mihai Eminescu (nascut in 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti), membru post-mortem al Academiei Române in anul 1948.

Update:Integrala Mihai Eminescu, definitivată
În ziua în care se împlinesc 120 de ani de la decesul lui Mihai Eminescu, au fost publicate şi ultimele patru manuscrise ale sale, astfel că Academia Română a încheiat seria începută acum cinci ani.

De-acum inainte oricine este interesat de scrierile poetului nostru naţional, va putea consulta caietele poetului tipărite integral în facsimil.

„Şi din nou zic: trebuie să crezi în ceva”.Adrian Pintea

Adrian Pintea a parasit scena vietii pamantene acum doi ani in 8 iunie 2007.

“Important să nu mai lăsăm să treacă timpul pe lângă noi. Ideal ar fi să ne facem urgent rost de TEME ALE EXISTENTEI, în care să credem cu adevarat. Din păcăte, trăim într-o lume cu care nu ne putem identifică şi vizavi de care nu poţi să reacţionezi decât afişând o detaşare ironică. Asta atunci când nu-ţi explodeaza mintea de draci, de dezgust, de panica morală şi de panică a bunului-gust. Iar acestea sunt stări cu care ne confruntăm zilnic. Eu cred că la ora asta naţiunea romană doarme îngrijorator de profund, iar horcăitul acestui somn nu-mi suna deloc a bine. Stau uneori si mă-ntreb ce visează şi m-apucă spaima. Că ştiţi: sunt vise şi sunt coşmaruri. Optimişti fiind, am putea spune că naţiunea română nu mai are coşmaruri. Că de-abia am scăpat de cel mai aprig, respectiv toata perioada comunistă. Interesant ar fi de aflat dacă am scăpat realmente. Dar eu sper, cu toata fiinţa mea, că visurile romanilor sunt drepte şi limpezi, pentru că meritam, în sfârşit, o perioadă de înseninare a frunţii şi a conştiinţei, o ieşire din mizeria şi din cataclismul moral prin care am trecut. 50 de ani au fost de ajuns. Sunt sigur că şi bunul Dumnezeu e de acord cu termenul ăsta. Eu sunt foarte ataşat ideii soluţiilor personale. Dacă fiecare dintre noi va gasi câte o soluţie de bună calitate, până la urmă vom reuşi să ajungem în punctul în care ne vom spăla frumos pe faţă, ne vom strânge mâinile şi vom spune: “Gata cu prostiile! Hai să ne-apucăm de treabă!”. Şi din nou zic: trebuie să crezi în ceva. În iubire, în Dumnezeu, în dreptate, în armonie. În opinia mea, o naţiune care îşi abandonează idealurile doar de dragul economiei de piaţa, mai ales sălbatică şi comică aşa cum e la noi, face o alegere nefericită”.


Cateva dintre gandurile omului Adrian Pintea intrun interviu apărut în Formula As,in iulie 2002.

Să ne amintim de Adrian Pintea.

„La 25 de ani esti grabit – faci planuri. Dupa 50 esti si mai grabit – faci bilanturi. „Jeana Gheorghiu

„Un an in plus inseamna pentru mine un pic decât asimetrie! De la „rima” aproape perfecta (ca intr-un catren, dintr-o poezie vesela pentru copilasi) – sase, a sasea, patruzecisisase – din data nasterii mele, la o varsta continuand o cifra cu rotunjimi si ea, e adevarat, dar 8 (ca-ntr-un sonet pentru varstele mature! ). La 25 de ani esti grabit – faci planuri. Dupa 50 esti si mai grabit – faci bilanturi. ” – 5 iunie 2004

jurnalul.ro


Jeana Gheorghiu ( 6 iunie 1946 – 18 mai 2007) a fost o jurnalistă româncă, realizatoare de emisiuni de televiziune şi radio, şi director al TVR2 între 2002-2004. S-a făcut cunoscută îndeosebi prin reportajele realizate în timpul evenimentelor din 1989 din Timişoara.

Remember Octavian Paler


In 7 mai 2007,Octavian Paler s-a mutat intro stea.

CELLA:eu nu comemorez OAMENII VII
pentru mine maestru-i doar plecat puţin că obosise de-atîta vrajbă şi dezamăgire.

Octavian Paler,nascut in 2 iulie 1926, Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente în judeţul Braşov a fost un scriitor, jurnalist, editorialist şi om politic român.
După evenimentele din decembrie ’89, fondează împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ş.a. Grupul de Dialog Social, care se evidenţiază prin poziţiile sale anti-comuniste. Participă la talk-show-ri, pe teme de politică, de moralitate etc, la diferite posturi de televiziune. În ultimii ani de viaţă, devine un critic acerb al clasei politice româneşti.
A scris proza,poezii,articole in ziare,am ales cateva  fragmente dintrun articol despre moartea Papei Ioan Paul al-doilea,Moartea ca spectacol.

O dată cu moartea lui Ioan Paul al II-lea se încheie mai mult decât un pontificat. Se încheie – poate fără să ne dăm seama – o epocă. Şi greşesc, oare, spunând că secolul XX se sfârşeşte, cu adevărat, abia acum? Îmi place să cred că secolul XX n-a excelat doar prin regresul interior care a însoţit progresul tehnic. A fost şi secolul în care polonezul Karol Wojtyla a devenit Papă.

De mult n-am mai auzit atâtea platitudini cucernice câte aud acum la televizor. Probabil, de atât mai suntem în stare, într-o vreme care l-ar vrea şi pe Dumnezeu pipăit de experţi pentru a ne convinge că exista. Mă tem ca lecţia acestui mare Papă e omagiată fără a fi şi înţeleasă.

Se ştia de vineri seara că nu mai era nici o speranţă ca Papa să-şi revină. Că nici rugăciunile nu mai puteau ajuta la nimic. Poate că o tăcere cuviincioasă ar fi fost o formă mai potrivită de respect. Dar, în „satul planetar” de azi, un papă, mai ales unul de talia actualului papă, nu poate muri discret. Sunt prea multe televiziuni care vor să-i transforme moartea în spectacol.

Probabil, dacă li s-ar fi permis, nu s-ar fi dat înapoi să intre în apartamentul Papei pentru a-i transmite moartea în direct. Oricum, indiscreţia mondială de care are parte, în ultimele sale clipe, e un ultim tribut plătit de acest mare polonez. Nici moartea nu-i mai aparţine. Nu e un mister privat. Sau o împacare personală cu toate cele trecătoare.

Ioan Paul al II-lea trebuie să se lupte cu moartea în public. Şi în baza unui protocol strict.

Ca fiecarui nou papă, i s-a spus şi lui Karol Wojtyla, când a fost ales, formula rituală: Sic transit gloria mundi! („Aşa trece gloria lumii”), pentru a fi avertizat că gloria e trecătoare. Avertismentul nu s-a confirmat. Dar cum va arăta lumea după cel ce l-a contrazis?