„Roşu şi Negru”, Stendhal

stendhalRomanul Rosu si negru se axeaza pe prototipul personajului care nu poate trai oricum. Mai mult, existenta lui este una conditionata: cat timp exista procese interioare si o lupta cu sine, personajul traieste, exista, respira. In momentul in care eroul isi epuizeaza orice sursa de conflict interior, se stinge, si ca personalitate, si ca existenta empirica. Practic, personajul stendhalian nu mai are pentru ce sa traiasca si atunci extinctia este previzibila.
***** Actiunea romanului te prinde tocmai prin actiunea interiorizata a personajului stendhalian. Exista practic doua planuri: cel exterior, vizibil oricui, si cel interior, la care nu are acces decat cititorul. Iar placerea de a cunoaste pas cu pas sufletul uman si de a-l gasi cu atat mai complicat pe masura ce inaintezi in cunoastere este una indescriptibila…
***** Julien Sorel, fiul unui cherestegiu, este angajat ca preceptor pentru copiii din Verrieres. Tanarul este astfel scos din saracie, dar setea lui de demnitate vrea mai mult. Va ajunge renumit in oras pentru ca stia Biblia pe de rost, lucru rar intalnit, iar aceasta particularitate va deveni oarecum “cartea lui de vizita”.
***** Pana aici, nimic deosebit. Stendhal insa are grija sa patrunda adanc in sufletul personajelor sale, pentru ca acolo are loc adevarata actiune si desfasurare a eului care se va reflecta in exterior prin actiunile intreprinse.
***** Stendhal se bazeaza foarte mult pe introspectie, deoarece cauta motivatia fiecarei actiuni in parte. Astfel…
***** Julien o va cunoaste si o va seduce pe doamna de Renal, sotia primarului. Se poate spune ca o iubea si… atat. Autorul insa ne demonstreaza ca nu. Puterea de seductie este folosita pentru infrangerea timiditatii, baza a proceselor lui interioare de constiinta. Julien se simte slab, si la propriu, prin accesele de lesin repetate, si la figurat, prin faptul ca intalneste mereu ca unica piedica in rezolvarea si cristalizarea unor actiuni propriul eu.
***** De accea, razboiul nu se va duce cu altii, ci cu sine, iar cei din afara eului sau nu sunt decat marionete sau instrumente de rezolvare a conflictului intern. Personajul traieste mai mult interior decat exterior, viata i se poate rezuma in cadrul unei zile la simpla frustrare ca nu a avut curajul sa atinga mana doamnei de Renal.
***** Iar pentru ca actiunea sa se concretizeze, personajul este mai mult decat aspru cu sine insusi. Julien isi programeaza singur moartea, prin stabilirea unui deadline pana la care trebuie sa duca la indeplinire o actiune anume.

Julien, indignat de lasitatea sa, isi zise: in clipa precisa in care vor bate zece ore, daca nu voi executa ce mi-am promis sa fac… […] Ma voi urca la mine si-mi voi zbura creierii.

***** Desi indragit de copiii primarului si iubit de doamna de Renal, Julien isi pastreaza luciditatea si ramane cat se poate de cerebral, urmandu-si cu strictete planurile intocmite in universul lui interior de valori.
***** Ajuns la un seminar si incercand sa isi faca o cariera in preotie, Julien il cunoaste pe parintele Pirard care ii va facilita intrarea in inalta societate. Deja eroul are la dispozitie un alt teren in care isi poate exersa veleitatile de Don Juan, iar provocarea este cu atat mai mare cu cat patrunde intr-o lume a ambitiilor si a relatiilor bazate doar pe interes.
***** Procesele de constiinta devin mai agresive, rod mai adanc, iar eroul trebuie sa depuna un efort pe masura pentru stoparea lor. O cunoaste de data aceasta pe domnisoara de La Mole. N-o va atrage la ea nici frumusetea, nici feminitatea ei, ci tocmai orgoliul si puterea ei persuasiva. Fata detine caracteristici pe care el trebuie pe de o parte sa le subjuge, iar pe de alta parte sa le preia.
***** Casatoria cu domnisoara de La Mole ii va aduce averea, pozitia sociala si rangul pe care nu le avusese niciodata si la care nu ar fi putut ajunge probabil prin propriile forte. Devine locotenent de husari si trimite o scrisoare de instiintare familiei de Renal. Afland vestea, doamna de Renal il considera un simplu parvenit si ii trimite inapoi o alta scrisoare in care ii impartaseste faptul ca se leapada de iubirea pe care i-a purtat-o pana atunci.
***** Ranit in orgoliu, Julien o raneste pe doamna de Renal, lucru care ii va aduce pedeapsa capitala. Condamnarea la moarte este mai mult una simbolica. Practic, personajul stendhalian si-a incheiat seria de procese de constiinta, a obtinut tot ceea ce si-a dorit, iar orgoliul lui a fost razbunat.
***** Dupa trei zile de la moartea lui, se stinge si doamna de Renal, in a carei iubire Julien a vazut in special dragostea materna de care el nu a avut parte in copilarie.
***** Puteti gasi varianta online a romanului pe scribd, si o alta recenzie a cartii pe bookblog.
Sursa.

Stendhal, pe numele său adevărat Henri-Marie Beyle (23 ianuarie 1783, Grenoble – 23 martie 1842), Paris, a fost un scriitor francez renumit pentru fineţea analizei sentimentelor personajelor sale şi pentru lipsa intenţionată de sensibilitate a stilului său. Se crede că Stendhal şi-a ales pseudonimul literar ca un omagiu adus lui Johann Joachim Winckelmann, fondatorul arheologiei moderne, născut în localitatea Stendal, Saxa-Anhalt (Germania).N-am stiut pana acum ca Stendhal e nascut in 23 ianuarie cand e si ziua mea.Poate de aceea imi place romanul „Rosu si negru” pe care l-am citit de mai multe ori (in perioada cand citeam)?

Reclame