Povestea principesei Martha Bibescu

marthe_bibesco_boldini1
Martha Bibescu alias Martha Bibesco – (* 28 ianuarie 1889, Bucureşti – † 28 noiembrie 1973, Paris) este o romancieră, poetă, om politic şi memorialistă franceză de origine română. S-a distins prin întreaga ei operă ca o prezenţă de o mare nobleţe de spirit.

Eroina noastra reprezinta unul din stralucitele exemple ce ilustreaza rolul elitei feminine in societate, unul la fel de important ca al celei masculine. Barbatii si-au exclus din punct de vedere politic jumatatile, care nu se vor consola cu locul rezervat lor in cadrul restrans al sferei private. Martha Bibescu a demonstrat ca sfera publica, inteleasa mai ales in dimensiunea sa sociala si culturala, le poate cuprinde si pe femei, care si-au cucerit locul nu numai prin inteligenta si hotarare, dar si cu multa gratie.

Una dintre primele persoane care au remarcat-o a fost regina Elisabeta a Romaniei. Aceasta i-a propus sa pozeze pentru o serie de picturi de la biserica din Curtea de Arges, prin ea Martha facand cunostinta perechii mostenitoare a tronului, Ferdinard si Maria, cu aceasta din urma rupand insa orice legatura dupa suirea pe tron. Doua sabii nu puteau sa incapa in aceeasi teaca.

In 1902, la doar 16 ani (o varsta destul de frageda care amintea mai degraba de perioada la care fetele se maritau in mod obisnuit cu exact un secol in urma), Martha s-a casatorit cu printul George Valentin Bibescu, nepotul fostului domn al Munteniei, Gheorghe Bibescu. Casatoria a fost rodul unei pasiuni inflacarate si scurte, care i-a oferit Marthei independenta si i-a asigurat o situatie materiale confortabila. La scurta vreme dupa nasterea fiicei, cei doi vor decide sa duca vieti separate, chiar daca nu vor divorta, lucru ce va alimenta din plin „rubricile” mondene ale saloanelor europene si bucurestene deopotriva.

Intre iubiri, politica si literatura
Putem spune ca politica si literatura au marcat de la inceput viata Marthei Bibescu datorita mediului familial. Ele vor deveni adevarate moduri de viata intr-o legatura cu atat mai inexplicabila cu cat i se vor alatura iubirile, eliberate de conventiile asumate prin casatorie. Faima ei europeana nu a fost altceva decat un drum jalonat pe rand de succese literare si de rasunatoare legaturi sentimentale. Contemporanii au considerat ca propaganda pe care a facut-o, alaturi de o alta figura feminina ce a spart toate canoanele, regina Maria, in favoarea intrarii Romaniei in razboi la 1914 alaturi de Anglia si Franta, a avut un rol esential in combaterea simpatiilor pro-germane. Asta cu atat mai mult cu cat pe seama ei s-a pus si o dragoste fata de printul mostenitor al tronului Germaniei, episod pe care il va exploata aproape fara limite in jurnal, prezentandu-l ca pe unul crucial, facator de istorie. Mult mai documentata este legatura cu Charles-Louis, print de Beauvau Caron, personaj coborat parca direct din paginile lui Marcel Proust pe care Martha Bibescu l-a cunoscut la Paris. Sau relatia cu regele Spaniei, Alfons al XIII-lea, ca sa nu mai vorbim de lordul Christopher Thompson, caruia ii va dedica o biografie romantata, care si-a petrecut nu putine clipe in palatul de la Mogosoaia in preajma primului Razboi Mondial. Se pare ca aristocratul englez, venit in Roamania cu misiunea de a determina semnarea aliantei romano-anglo-franceze, o va initia in arta spionajului, detractorii ei acuzand-o mai tarziu chiar de un joc dublu, pus in slujba englezilor dar si al germanilor. Din fericire pentru ea, a avut doar faima, nu si sfarsitul unei Mata Hari. Perioada interbelica i-a adus sau mai bine spus i-a prelungit accesul pe scena politica europeana si romaneasca. De la dineurile alaturi de liderii regimului nazist din Germania, lui Goering ii va face un portret extrem de acid in jurnal, pana la apropierea de Elena Lupescu, puternica zilei la Bucuresti, intalnim tot atatea pagini controversate care nu vor putea fi prea usor sterse la sfarsitul razboiului, in ciuda altora venite de la Londra si Paris, unde Martha Bibescu cunoscuse numeroase personalitati politice. In toata aceasta vreme, literatura a reprezentat nu numai refugiul datator de energie, dar si una din sursele notorietatii sale. „Catherine, Paris”, premiata de Academia Franceza, „Papagalul verde”, „Katia-demonul albastru” ce a avut un succes rasunator si a fost ecranizata, corespondenta cu Paul Claudel sau cea cu abatele Mugnier, „Alexandru asiaticul” sunt numai cateva titluri din seria celor ce-i vor aduce primirea in Academia Regala a Belgiei, in 1995, precum si acordarea Legiunii de Onoare in 1962. Instaurarea regimului comunist in Romania de catre tancurile sovietice o gaseste la Mogosoaia, pe care o va pierde impreuna cu celelalte proprietati si va reusi cu mare greutate sa paraseasca tara cu ajutorul unui pasaport britanic la scurta vreme dupa instalarea guvernului Petru Groza. Sfarsitul ei, in 1973, va aduce si stingerea parfumului epocilor pe care le cunoscuse si in mijlocul carora fusese.

sursa:Martha Bibescu, principesa vesnic inamorata

Rainer Maria Rilke

„Admiraţia mea pentru prinţesa Bibescu era definitivă de când îl cunoscusem pe al ei Alexandru Asiatique; dar în intuiţia ei de mare poet a reuşit să stabilească una dintre cele mai profunde continuităţi umane.“

Max Jacob

„Sunteţi un mare scriitor.“

François Mauriac

„Cine sunteţi dumneavoastră? Cea mai admirabilă inteligenţă de femeie pe care o cunosc. Aţi scris cărţi mai importante decât acest «Bal»; dar nu este vreuna care să mă mişte mai mult.“

Tudor Ionescu

„Întreaga ei operă, ajunsă astăzi la dimensiuni considerabile (peste 30 de volume), se subordonează dorinţei de a retrăi, de a imobiliza în cuvinte, în aceste «capcane ale ideilor», cum le numeşte Sartre, clipa nestatornică, fiinţa umană asemenea clipei. La cumpăna vârstelor, afirmase că scrie de teamă să nu uite viaţa. Este expresia unui altruism mişcător şi totodată aceea a unui egoism înverşunat, a unei avariţii sentimentale.

Maestră necontestată a portretului literar, dată fiind precizia notaţiei sale psihologice, spiritul de observaţie şi supleţea condeiului, Martha Bibescu a fost aleasă pentru a ilustra în manualele franceze această specie literară.“

Şerban Cioculescu

„Cunoscută şi sub numele de Lucile Decaux, cu care a semnat o serie de biografii istorice, Martha Bibescu a scris aproape patruzeci de cărţi, a colaborat la un număr mare de reviste, a răspuns la o serie de 17 emisiuni la Ora Culturii Franceze, a fost membră a Academiei Regale din Bruxelles, în fotoliul pe care-l ocupase contesa de Noailles, a dus o intensă viaţă literară şi mondenă, cucerind prin frumuseţea, inteligenţa şi talentul ei numeroase admiraţii. A păstrat până la urmă nostalgia după «ţara sălciilor» şi amintirea prieteniilor lăsate în ţară.“

In 28 ianuarie s-a nascut pictorul roman Camil Ressu(28 ianuarie 1880, Galaţi — 1 aprilie 1962, Bucureşti) a fost un pictor român, care, prin întreaga sa activitate artistică, pedagogică şi socială, a fost una din personalităţile marcante ale artei româneşti. Camil Ressu a fost membru titular al Academiei Române.

Din blogosfera.

Daurel.Am aruncat la gunoi …

Gina.28.01

„Femeie nu te naşti, ci devii”. Simone de Beauvoir

Update: “Terorismul intelectual” de Jean Sevillia, ed.Humanitas, 2007.

Simone de Beauvoir, Jean-Paul Sartre and Che Guevara , Havane , 1960

Graves of Sartre and Beauvoir

Simone de Beauvoir (9 ianuarie 1908 – 14 aprilie 1986) a fost o eseistă, scriitoare (Premiul Goncourt 1954), şi în acelaşi timp o figură de marcă a existenţialismului şi a feminismului în Franţa, militantă a mişcării intelectuale contestatare de după război.

Născută într-o familie burgheză şi catolică, adoptă ateismul încă din adolescenţă, hotărându-se să-şi dedice viaţa scrisului şi studiului. Îl întâlneşte pe Jean-Paul Sartre, cu care va lega pe parcursul întregii vieţi o relaţie de iubire şi prietenie devenită legendară.

Alături de Jean-Paul Sartre, va construi proiectul existenţialist, deopotrivă etic, filozofic şi literar, al intelectualului angajat. Militează public alături de acesta, criticând poziţia Franţei în conflictul din Algeria şi manifestându-se în general împotriva colonialismului anacronic şi a oricărei opresiuni colective sau individuale.

În 1949 apare faimoasa sa lucrare Le Deuxième sexe (Al doilea sex), în care e descrisă cu splendida acribie argumentativă o istorie a opresiunii feminine de-a lungul secolelor şi o tipologie a caracterelor deformate astfel de o tradiţie milenară. Tratatul, considerat o biblie a feminismului, porneşte de la principiile existenţiale asupra contingenţei şi libertăţii expuse în cartea lui Sartre, Fiinţa şi neantul.

Respingând mitul pios şi rizibil al „eternului feminin”, ideea unei „naturi” feminine ca esenţă imuabilă şi eternă, statuează celebrele cuvinte: „Femeie nu te naşti, ci devii”.

Trupul său va fi îngropat în cimitirul Montparnasse, alături de cel al lui Sartre.

Interviu din 13.02.1970 despre volumul „La Vieillesse” (subtitrare în română)

„Nu mă-mpiedica de-a plînge…”, Iulia Hasdeu

Nu mă-mpiedica de-a plînge…
de Iulia Hasdeu

Nu mă-mpiedica de-a plînge
Dacă am darul lacrimei
Durerea în plîns o poţi înfrînge
Şi speri ceva în boaba ei.

Nu ştii că-n plîns de-atîtea ori
Poţi să-ntrevezi o rază nouă
Şi că-i la fel cum pentru flori
E-o reîmprospătată rouă?

Nu ştii că plînsu-i izbăvire
La orice inimă înfrîntă?
E ultima înveselire
Ce-adesea durerea o cîntă.

Cînd plîngi speranţa nu te-nfrînge
Şi vezi ceva în raza ei
O, lasă-mă, amice–a plînge
Dacă am darul lacrimei.

Iulia Hasdeu, scriitoare şi poetă de limbă franceză, copil genial, s-a născut la Bucureşti la 2 noiembrie 1869 şi a decedat la Bucureşti la 23 septembrie 1888.

Iulia Hasdeu – Genialul copil al culturii romane & viata de apoi.

Herta Muller, scriitoare de origine română, laureata premiului Nobel pentru literatură pe 2009

Herta Muller

Herta Muller, scriitoare de origine română, laureata premiului Nobel pentru literatură pe 2009 .

Premiul Nobel pentru literatură pe 2009 a fost atribuit scriitoarei de origine română Herta Muller, ale cărei scrieri prezintă în mod poetic viaţa sub dictatura comunistă în România, a anunţat, joi, comitetul Nobel, informează nobelprize.org.

Comitetul Nobel a decis să-i acorde premiul pentru literatură pe 2009 scriitoarei germane născute în România Herta Muller, „care, cu concentraţia poeziei şi francheţea prozei descrie viaţa celor deposedaţi”.

Alte premii Nobel:
Cercetătorii americani Elizabeth H. Blackburn, Carol W. Greider şi Jack W. Szostak au fost recompensaţi cu premiul pentru medicină, pentru descoperirile lor asupra telomerazei, o enzimă care protejează cromozomii împotriva îmbătrânirii.

Cercetătorii Charles K. Kao, Willard S. Boyle şi George E. Smith, consideraţi părinţii fibrelor optice şi ai imagisticii digitale, au primit premiul Nobel pentru fizică.

Premiul Nobel pentru chimie pe 2009 a fost decernat, miercuri, cercetătorilor american de origine indiană Venkatraman Ramakrishnan, american Thomas A. Steitz şi israeliană Ada E. Yonath, pentru studii efectuate asupra ribozomilor.

Premiul Nobel pentru pace, singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel, va fi anunţat vineri, 9 octombrie.

Update:Barack Obama – premiul Nobel pentru Pace

„Jurnalul” Oanei Pellea

Actriţa Oana Pellea debutează ca scriitoare. Ea îşi publică Jurnalul scris în perioada 2003-2009.

După cum mărturiseşte autoarea, cartea nu conţine nimic senzaţional, sunt doar trăirile, bucuriile şi amintirile unui om obişnuit.