Arsenie Boca(29 septembrie 1910 – 28 noiembrie 1989), teolog

Arsenie Boca

Arsenie Boca, după numele de mirean Zian Boca s-a născut la 29 septembrie 1910 la Vaţa de Sus în judeţul Hunedoara. A urmat Liceul naţional ortodox „Avram Iancu” din Brad, pe care l-a terminat ca şef de promoţie în 1929. În acelaşi an se înscrie la Academia Teologică din Sibiu, pe care o absolvă în 1933. Primeşte o bursă din parte Mitropolitului Ardealului pentru a urma cursurile Institutului de Arte Frumoase din Bucureşti. În paralel, audiază cursurile de medicină ţinute de profesorul Francisc Rainer şi pe cele de Mistică creştină predate de Nichifor Crainic.

Remarcându-i talentul artistic, profesorul Costin Petrescu i-a încredinţat pictarea scenei care îl reprezintă pe Mihai Viteazul de la Atheneul Român. Trimis de chiriarhul său, călătoreşte la Muntele Athos pentru documentare şi experienţă duhovnicească.

În anii ’80, părintele Arsenie Boca profeţea vremurile grele: „Vă vor lua totul” | Libertatea.ro

«Oamenii îşi vor pierde speranţa»

Cescuta de ceai

de Pr. Arsenie Boca

“O familie a plecat într-o excursie în Orient să cumpere ceva dintr-un frumos magazin de antichităţi, pentru celebrarea celei de a 25-a aniversari de la căsătorie. Amândurura le plăceau antichităţile şi produsele din argilă, ceramice, în special ceştile de ceai. Au observat o ceaşcă excepţională şi au întrebat:”Putem să vedem ceşcuţa aceea? Nu am văzut niciodată ceva atât de frumos.”

În timp ce doamna le oferea ceea ce ceruseră, ceşcuţa de ceai a început să vorbească: “Voi nu puteţi să înţelegeţi. Nu am fost de la început o ceşcuţă de ceai. Cândva am fost doar un bulgăre de argila roşie. Stăpânul m-a luat şi m-a rulat, m-a bătut tare, m-a frământat în repetate rânduri, iar eu am strigat:
“Nu face asta!”,“Nu-mi place!” “Lasă-mă în pace,” dar el a zâmbit doar şi a spus cu blândeţe:“Încă nu!”. Apoi, ah! Am fost aşezată pe o roată şi am fost învârtită, învârtită, învârtită. ”Opreşte!” Ameţesc! O să-mi fie rău!”, am strigat. Dar stăpânul doar a dat din cap şi a spus, liniştit:”Încă nu.” M-a învârtit, m-a frământat şi m-a lovit, şi m-a modelat până a obţinut forma care i-a convenit şi apoi m-a băgat în cuptor. Niciodată nu am simţit atâta căldură.
Am strigat, am bătut şi am izbit uşa … “Ajutor! Scoate-mă de aici!”. Puteam să-l văd printr-o deschizătură şi puteam citi pe buzele sale în timp ce clătina din cap dintr-o parte în alta:”Încă nu.” Când mă gândeam că nu voi mai rezista încă un minut, uşa s-a deschis. Cu atenţie, m-a scos afară şi m-a pus pe raft…am început să mă răcoresc. O, mă simţeam atât de bine! ”. Ei, aşa este mult mai bine” m-am gândit. Dar, după ce m-am răcorit, m-a luat, m-a periat şi m-a colorat peste tot… mirosurile erau oribile. Am crezut că mă sufoc. “O, te rog, încetează, încetează”, am strigat. EL doar a dat din cap si a spus: “Încă nu!”
Apoi, deodată, m-a pus din nou în cuptor. Numai că acum nu a mai fost ca prima dată. Era de două ori mai fierbinte şi simţeam că mă voi sufoca. L-am rugat. Am insistat. Am strigat, am plans, eram convinsă că nu voi scăpa. Eram gata să renunţ. Chiar atunci, uşa s-a deschis şi EL m-a scos afara şi, din nou, m-a aşezat pe raft, unde m-am răcorit şi am aşteptat, şi am aşteptat întrebându-mă:
”Oare ce are de gând să-mi mai facă?”

O oră mai târziu mi-a dat o oglindă şi a spus: ”Uită-te la tine.” Şi m-am uitat. Aceea nu sunt eu; aceea nu pot fi eu.
Este frumoasă. Sunt frumoasă!!! El a vorbit blând: “ Vreau să ţii minte, ştiu că a durut când ai fost rulată, frământată, lovită, învârtită, dar, dacă te-aş fi lăsat singură, te-ai fi uscat. Ştiu că ai ameţit când te-am învârtit pe roată, dar, dacă m-aş fi oprit, te-ai fi desfăcut bucăţele, te-ai fi fărâmiţat. Ştiu că a durut şi că a fost foarte cald în cuptor şi neplăcut, dar a trebuit să te pun acolo, altfel te-ai fi crăpat. Ştiu că mirosurile nu ţi-au făcut bine când te-am periat şi te-am colorat peste tot, dar, dacă nu aş fi făcut asta, niciodată nu te-ai fi călit cu adevarat. Nu ai fi avut strălucire în viaţă. Dacă nu te-aş fi băgat pentru a doua oară în cuptor, nu ai fi supravieţuit prea mult fiindcă acea întărire nu ar fi ţinut. Acum eşti un produs finit. Acum eşti ceea ce am avut în minte prima dată când am început să lucrez cu tine…”

Morala este aceasta: Dumnezeu ştie ce face cu fiecare dintre noi. EL este OLARUL, iar noi suntem argila LUI. EL ne va modela, ne va face şi ne va expune la presiunile necesare pentru a fi lucrări perfecte care să împlinească buna, plăcuta, sfânta SA voie.

Dacă viaţa pare grea şi eşti lovit, bătut şi împins aproape fără milă; când ţi se pare că lumea se învârteşte necontrolat, când simţi că eşti într-o suferinţă îngrozitoare, când viaţa pare cumplită, fă-ţi un ceai şi bea-l din cea mai drăguţă ceaşcă, aşează-te şi gândeşte-te la cele citite aici şi apoi discută puţin cu OLARUL.
“Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire.. De alte gânduri şi rosturi sunt străin.”

Din blogosfera.

Theodora.Traiesc, mai bine spus supravietuiesc

Gina.cum se relaxează tinerii londonezi

innerspacejournal.59 de principii ale profesorului de succes (16,17)

Dictatura justitiei.MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE : După Cântarea României și alte activități naționale s-a ajuns la EVALUAREA INIȚIALĂ NAȚIONALĂ

Ţara vorbelor în vânt.Miercurea fără cuvinte (8) – Ceva altfel

freestyler.românia: misogină sau înapoiată?

Ioan Usca.Miercurea cosmică

Mirela Pete.Miercurea fără cuvinte. Stânci şi ape

Rokssana.miercurea fara cuvinte 22 – din trecut

Clipe de Cluj.Miercurea fără cuvinte I. Septembrie de vară la Cluj

Clipe de Cluj.Plimbare de sfârşit de vară în Grădina Botanică

Amintiri din filumenie.Linişte înflăcărată (13)

zamfirpop.Tăcute imagini miercuriene (22)

lunapatrata.Four, five, six….sex!

Rokssana.life in pictures 6 

lunapatrata.Linu-i lin,in vis te-alin…

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 85)

Teo Negură.Milogi de serviciu

Reclame

Unde sunt cei care nu mai sunt?Nichifor Crainic

The Day of the Dead-William Bouguereau

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Nichifor Crainic

Intrebat-am vantul, zburatorul
Bidiviu pe care-alearga norul
Catre-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vantul: Aripile lor
Mă doboara nevazute-n zbor.

Intrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legana-n tarie
Untdelemnul cantecului sfant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocarlia: S-au ascuns
In lumina celui nepatruns.

Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n intuneric
Tainele necuprinse de cuvant:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufnita: Când va cadea
Marele-ntuneric, vei vedea.

Nichifor Crainic (din botez Ion Dobre, născut la 22 decembrie 1889, la Bulbucata, judeţul Vlaşca, decedat la 20 august 1972 la Mogoşoaia lângă Bucureşti) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof (creator al curentului gândirist), pedagog şi teolog român. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă şi a fost adeptul tendinţelor tradiţionaliste religioase, susţinând că România trebuie să rămână credincioasă moştenirii spirituale creştin-ortodoxe.

Mos Craciun, Nichifor Crainic

Update:Andra Cristina Nicolae, o poveste pentru părinţi şi Moş Crăciun

Vă rog, ajutaţi-i!


Denisa Pîrvu, un copil sărac de la ţară. Aproape vindecată


Cosmina Andreea Păun

Mos Craciun

de Nichifor Crainic

Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N’o s’o vada
Nici ast an.

Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti, –
Nu-ti mai vin cu ceata’n tinda
O colinda
Sa-i inveti.

De cu seara’naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.

Plange biata gospodina,
Bratele in gol se’ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda’ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.

Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.

Cu tropare si podobii
Faci popas intr’un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.

Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e’n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier!

Nichifor Crainic (din botez Ion Dobre, născut la 22 decembrie 1889, la Bulbucata, judeţul Vlaşca, decedat la 20 august 1972 la Mogoşoaia lângă Bucureşti) a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof (creator al curentului gândirist), pedagog şi teolog român. Pe plan politic s-a plasat la extrema dreaptă şi a fost adeptul tendinţelor tradiţionaliste religioase, susţinând că România trebuie să rămână credincioasă moştenirii spirituale creştin-ortodoxe.

Dumitru Stăniloae (16 noiembrie 1903-5 octombrie 1993)

Dumitru Stăniloae

O conştiinţă nu poate fi singură. Lumina şi bucuria ei stă în comuniunea cu o altă conştiinţă. Oricât aş fi de singur, eu privesc la mine ca la un fel de altul, vorbesc cu mine, mă bucur de mine, mă îndemn pe mine, mă îndrept pe mine.
Iubirea pune în mişcare atotputernicia, sau chiar în ea este atotputernicia. Nu se poate cugeta una fără alta… Iubirea înseamnă îndreptarea mea spre altul; şi în aceasta se arată puterea mea.

Dumitru Stăniloae, ( 16 noiembrie 1903, Vlădeni, Comitatul Braşov – 5 octombrie 1993 Bucureşti) a fost un preot, teolog, profesor universitar, dogmatist, traducător, scriitor şi ziarist român.

Este considerat unul dintre numele proeminente ale teologiei europene din secolul XX.

A lucrat vreme de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” (în douăsprezece volume). Membru de Onoare al Academiei Române (1991).

Părintele Stăniloae – “Sfântul cărţilor”

Părintele Stăniloae – „Sfântul cărţilor”

Dumitru StaniloaeDumitru Stăniloae s-a nascut in 16 noiembrie 1903 la Vlădeni, Comitatul Braşov – a plecat dintre noi in 5 oct. 1993. Dumitru Stăniloae a fost unul dintre cei mai importanţi teologi români ai secolului al XX-lea, preot, membru de onoare al Academiei Române, profesor universitar, dogmatist, scriitor şi ziarist.Timp de peste sase decenii, a desfãsurat o mulilateralã activitate stiintificã – îndeosebi în domeniul Dogmaticii fiind considerat unul dintre cei mai de seamã teologi si gânditori crestini din lume; a publicat lucrãri în volum, studii în reviste, traduceri etc.A lucrat timp de 45 de ani la traducerea lucrării „Filocalia sfintelor nevoinţe ale desăvârşirii” (în douăsprezece volume).A fãcut parte din delegatiile Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat alte Biserici: Germania Federalã (1970), Grecia (1971), Biserica coptã din Egipt (1971), Vatican (1971), delegat la al doilea Congres al profesorilor de Teologie ortodoxã de la Atena (1976); a participat la numeroase consultatii si conferinte teologice organizate de diferite Comisii ale Consiliului Ecumenic al Bisericilor în mai multe tãri; a tinut conferinte, ca invitat, la Facultãtile de Teologie din Atena, Tesalonic, Paris, Strasbourg, Bonn, Heidelberg, Tubingen, Freiburg, Geneva, Oxford, Institutul ecumenic de la Bossey, în S.U.A. s.a., a facut parte din Comisia ortodoxã românã pentru dialogul teologic cu Biserica evanghelicã din Germania Federalã, participând la diferite întruniri, în ambele tãri. Bogata sa activitate teologicã, pusã în slujba Bisericii si a unitãtii crestine, a fost apreciatã si prin mai multe titluri si distinctii: “doctor honoris causa” al Facultãtii de Teologie din Tesalonic (1976), al Institutului teologic “St. Serge” din Paris (1981), al Facultãtii de Teologie din Belgrad (1982) si al Universitãtii din Bucuresti (1992); premiul “Dr. Leopold Lucas” al Facultãtii de Teologie evanghelicã din Tubingen, “Crucea Sf. Augustin de Canterbury” din partea primatului Angliei (1981) s.a.; membru corespondent al Academiei Române (1990), apoi membru titular (1992).