Petre Țuțea(6 octombrie 1902, Boteni – 3 decembrie 1991)
octombrie 6, 2010 7 comentarii
Petre Țuțea(6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, județul Argeș – 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filosof, economist și om politic român.
Născut în familia unui preot, a studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929).
În anul 1932, fondează revista „Stânga: linia generală a vremii”, unde semnează cu pseudonimul Petre Boteanu. La ziar colaborează Sorin Pavel și Petre Pandrea, autorii Manifestului Crinului Alb („Gândirea”, VIII, nr. 8-9, 1928), precum și Traian Herseni, Petru Comarnescu, Mihai D. Ralea. În 1933 este referent în Ministerul Comerțului și Industriei, instituție care în 1936 își va schimba numele. Între anii 1933-1934 a fost atașat la Legația Economică Română din Berlin, unde se întâlnește cu Nae Ionescu.
În 1935 a publicat Manifestul revoluției naționale , împreună cu Sorin Pavel, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu și Petre Ercuță. Între anii 1936-1939 a fost șef de secție în Ministerul Economiei Naționale, Biroul de publicații economice și propagandă. În 1940 a fost șef de secție în Ministerul Comerțului Exterior. Colaborează la diverse publicații, în special la „Cuvântul”, condus de Nae Ionescu, unde publică articole de economie politică. Printre ceilalți colaboratori ai ziarului se aflau Constantin Noica, Mircea Eliade, Radu Gyr, Gheorghe Racoveanu, Mircea Vulcănescu și mulți alți intelectuali ce făceau parte din generația anilor 1930. Între 1940-1944 a fost șef de secție în Ministerul Războiului, iar între anii 1944-1948 a fost director de studii în Ministerul Economiei Naționale.
Este arestat de către autoritățile comuniste impuse de sovietici și anchetat fără condamnare timp de 5 ani (1948-1953), apoi este arestat din nou pe 22 decembrie 1956 sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale. Este condamnat la 10 ani închisoare în 1957, apoi i se intentează un nou proces în 1959 și este condamnat la 18 ani muncă silnică, din care a executat 8 ani (1956-1964) în diverse penitenciare, mai ales la Aiud.
Din blogosfera.
Theodora.Declaratiile liderilor PSD si PNL
Impresii de la mitingul din 5 octombrie 2010!
Am paricipat la reuniunea Clubului de la Bucuresti
Declaratii despre despre deciza CCR si o stire pe surse aproape de necrezut
Dispecer Blogosferă.În seara asta,vreau să visez bine. Sper să am loc de reformă…
nu m-ai copia cuvant cu cuvant de la Wikipedia fara a indica sursa
Pingback: Teorie politica « Societate
Asta nu spun profesorii, sa inteleaga orice tanar: pentru o parere politica se facea inchisoare; inchisoare fara televizor, fara scrisori, fara perna si imbracaminte de acasa…
Daca Paunescu si-ar pune talentul…
Gabi,felicitari pentru postare,o zi linistita!
p.s.ai o dedicatie muzicala.
Vasi, daca ai deschide ochii si daca ai scrie corect „mai copia”, ai da click pe nume si ai vedea sursa.
Bine ca te-ai gasit sa critici aici din lipsa de ocupatie si rautate!
Tocmai de aceea ar trebui sa vada si sa auda cum a fost atunci.
Tavi, multumesc.