Marian H. Georgescu(1892 – 1932), pictor român

Marin H. Georgescu – Vedere spre gradina

Marin H. Georgescu – Case normande

Marin H. Georgescu – Interiorul artistului

Marin H. Georgescu – Casa din Ardeal

Marin H. Georgescu – Casa la malul apei

Marin H. Georgescu – Dansul zânelor

Marin H. Georgescu – Goruni

Marin H. Georgescu – Plaja in Bretania

Marin H. Georgescu – Portic normand.

Marin H. Georgescu – Sat în Ardeal

Marin H. Georgescu – Manastirea Neamt

Marin H. Georgescu – Refugiatii

Marin H. Georgescu – Manastire pe malul lacului

Marin H. Georgescu – Portul din La Valletta

Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google

Marian Haralambie Georgescu (n. 1892, București – d. 1932, București) a fost un pictor român. A urmat Liceul Mihai Viteazul din București, în 1912 s-a înscris la Facultatea de Arte din Bucuresti. În 1913 pleaca la Paris unde a absolvit complexa Școală de arte Ecole Nationale des Beaux Arts ca pictor, sculptor și arhitect. În Franța a expus la Salonul Oficial, a frecventat și grupările de la Barbizon aflând în ele pentru tot restul scurtei sale vieți, motivația lucrului în natură. În vacanțe a călătorit în Italia și Elveția acolo isi costruieste și semnătura ( Mehașgeorgescu ) cu gândul de a rămâne de neuitat. În 1920 după ce regele Ferdinand I al României îi cumpără toate pânzele prezentate la ultimele Saloane ale Tinerimii Artistice alături de prima sa expoziție il face foarte cunoscut și apreciat. Expoziții personale: 1920; 1923; 1926. Cu banii încasați pe toate tablourile vândute la expoziția personală din 1926 junele artist și-a proiectat și construit propria-i Academie de Arte în astrada Zebrului nr.6 . M. H. Georgescu s-a făcut emisarul în timp al năzuințelor unui Theodor Aman, înfăptuirea unui învățământ privat de artă, deschis la tot ce oferea mai bun Europa unde să predea profesori tineri. Prin M. H. Georgescu, avem nu numai excepționala poveste a unei reusite de pictor, în cel de-al 3 lea deceniu al veacului trecut dar și o tragică utopie de intelectual. (Pictori români uitați Tudor Octavian , Editura Noimediaprint,2007)
sursa