Arthur Verona(25 august 1868 – 26 martie 1946 București), pictor român

Arthur Verona – În grădina cu flori

Arthur Verona – Femei la sfat

Arthur Verona – La seceris

Arthur Verona – Serbare câmpenească

Arthur Verona – Drum de țară.

Arthur Verona – Drum de ţară

Arthur Verona – Frumusețe antică

Arthur Verona – În codrii Herţei

Arthur Verona – Pădure de mesteceni

Arthur Verona – Prin pădure

Arthur Verona – Studiu de copilaş

Arthur Verona – Studiu pentru Neagoe Basarab

Arthur Verona – Ţărăncuţă odihnindu-se

Arthur Verona – Zestrea fetei

Arthur Garguromin Verona (n. 25 august 1868 Brăila – d. 26 martie 1946 București) a fost un pictor român.
Studiile liceale le-a absolvit în 1888, la Cernăuți, fiind mai apoi trimis de părinți la Academia din Viena, pentru a studia artele militare.

Prima lucrare a viitorului pictor, va fi expusă la Viena, în 1889 și purta titlul de „Patrula de noapte”. Absolvă Academia militară în anul 1891, devenind ofițer de dragoni în armata austriacă. Participă în 1893 la salonul Seccesioniștilor de la München.

Renunță în scurt timp la cariera militară (1894), sub influența mișcării seccesioniste și a pictorilor Fritz von Udhe și Simon Hollosy (întemeietorul școlii de pictură de la Baia Mare) dedicânu-se exclusiv picturii. A studiat, începând cu 1895 la Academia de Arte Frumoase München, ca elev al lui Fritz von Uhde. Anul 1897 îl găsește alături de Simon Hollosy, la Baia Mare, iar în același an participă la Paris, la Salonul Oficial cu lucrarea „În codrii Herței”, care apare în catalogul oficial al salonului la poziția 701 și pentru care obține Mențiunea juriului.

În anul 1899, artistul pleacă la Paris, pentru a urma cursurile celei mai celebre instituții artistice a vremii Academia Julian, unde îi are ca și profesori pe Jean-Paul Laurens și William-Adolphe Bouguereau. Expune lucrările sale la Expoziția internațională de la Paris și în 1899 și 1900. Intors în tară, expune la expozitia artiștilor în viață. Participă în 1901, la constituirea Societății Tinerimea artistică, și ca fondator al ei, se bucura de succese.

Expune din nou la Viena, la Salonul Oficial. Lucrările sale sunt remarcate de Nicolae Grigorescu, care le laudă. În 1902, organizează și prima expoziție personală. Lucrează intens, în ulei, peisaje în special din Moldova, Brăila, Herța. Face și desene. Impresionismul picturii lui dobândește o notă particulară, lipsită de spontaneitate. In 1903 atelierul lui din Piața Victoriei este mistuit de un incediu, iar o mare parte a lucrărilor sunt distruse, totuși este prezent cu peste 12 lucrări la Expozitia „Tinerimii artistice” și reușește să expună și la Atena și München.

Este premiat la Salonul Oficial, în 1906, iar un an mai tîrziu în 1907, participă la a V-a expoziție a societății „Tinerimea artistică”. În același an realizează lucrarea de artă monumentală „Cosașii”. Se remarcă ca un bun portretist, fiind considerat egalul lui Grigore Demetrescu Mirea (G.D. Mirea). Execută și picturi murale: tavanul casei lui Kalinderu si al Palatului Gheorghe Cantacuzino din București. La 7 iulie 1909 este distins prin decret regal cu Medalia Bene Merenti Clasa I. În urma participării la Salonul de pictură de la München, în 1910, este distins cu Medalia de Aur. Între 1911-1912, participă la diverse expoziții cu peste 25 de lucrări și obține la München pentru lucrarea „Spartul horei” a doua Medalia de Aur. Un an mai tîrziu în iunie 1913, la Expoziția internațională din München obține cea de a treia Medalie de Aur și este considerat, de critică, ca urmașul lui Nicolae Grigorescu. Pictează nuduri in spirit secesionist.

Cu timpul, pictura sa devine idilică. În timpul războiului rămâne in Bucuresti, sub ocupația germană, ceea ce face ca opinia publică să-i fie ulterior defavorabilă. În 1917 lucrările sale împreună cu tezaurul României sunt duse în Rusia. Organizează academia liberă de pictură. Este distins cu Ordinul „Steaua României”.Odata cu ofensiva contra Tinerimii Artistice, Verona sufera multe critici. Ultima lui manifestare de prestigiu a fost în 1921, având o mare expoziție personală. În 1924 participa la a XXIII-a Bienală de la Veneția cu 7 lucrări, regele Umberto al Italiei îi cumpără lucrarea „Nuntă în Moldova”. Continuă să fie numit in jurii, iar în 1926 Regina Maria îi oferă o comandă: pictura capelei Castelului de la Bran. În 1927 pictează fresca ” Maica Domnului” pentru biserica de la Preany Kattor din Iugoslavia. Devine membru al ordinului Steua Roșie și este numit cavaler onorific „Pentru Merit” i se conferă de asemenea ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler Clasa I. În 1934, bolnav de reumatism, este amenințat cu paralizia. Anul 1935 aduce nenorocirea asupra lui, un incediu îi distruge pentru a doua oară atelierul, împreună cu peste 100 de lucrări. Totuși participă la Expozitia de la Bruxelles, reîntors în țară, Casa regală îi oferă o nouă comandă: pictura tavanului deasupra Scării Voievozilor din Palatul Regal, realizând fresca intitulată „Apoteoză”. În 1940 devine profesor la Școala superioară de pictură și sculptură bisericească de pe lângă Arhiepiscopia București.

În 1941 i se fixează o pensie lunară și printr-un decret semnat de generalul Ion Antonescu, i se acordă naturalizarea. Participă la Salonul Oficial de toamnă din 1942, în anul următor, prin decizie ministerială devine Membru al Corpului Artiștilor Plastici. Se stinge la 29 martie 1946, suferind și uitat, la București.

sursa