„Linguşitorul este cel ce spune, fără să le gândească, lucruri pe care cel linguşit le gândeşte, fără să le spună”.
noiembrie 23, 2010 2 comentarii
LINGUSIT’OR s., adj. 1. s. lingău, (reg.) lingareţ, (fig.) periuţă. (Mare ~ mai esti!) 2. adj. servil. (Om ~.) 3. adj. măgulitor, (Munt.) mâglisitor, (înv.) îmbunător, măgulicios. (Vorbe ~oare.)
Linguşitorul este cel ce spune, fără să le gândească, lucruri pe care cel linguşit le gândeşte, fără să le spună.
Linguşirea niciodată nu porneşte de la sufletele mari; ea este apanajul sufletelor mici, care reuşesc să se facă şi mai mici spre a intra şi mai bine în sfera de viaţă a persoanei în jurul căreia gravitează.
Cel ce linguşeşte face un lucru josnic, precum face şi cel care acceptă să fie linguşit, lăsându-se înşelat ca un prost.
Linguşirea este o comportare lipsită de demnitate, de pe urma căreia însă linguşitorul are partea lui de folos.
Linguşitorul nu spune şi nu face nimic la întâmplare; ci raportează toate cuvintele şi toate faptele la intenţia sa de a plăcea cuiva şi de a-i dobândi bunăvoinţa.
Cea mai rea dintre fiarele sălbatice este tiranul, iar dintre cele domestice este linguşitorul.
Am învăţat la şcoală o vorbă ce zicea
Că linguşirea-i hrană doar pentru proşti sadea;
Dar după câte ştiu şi omul învăţat
Din ea să se înfrupte încearcă câteodat’.
Între toate bolile minţii, nu este vreuna mai molipsitoare sau mai dăunătoare ca plăcerea de a linguşi.
Din blogosfera.
Gabi,geniala postarea,o zi fara ploaie!
Multumesc, Tavi!